CONFLICTUL SOCIAL DINTRE MEDIOCRITATE ŞI ELITĂ

CONFLICTUL SOCIAL DINTRE MEDIOCRITATE ŞI ELITĂ

Niciodată elita nu ȋşi dezmite poziţia şi valoarea ca să se antreneze ȋntr-un conflict neproductiv cu zona mediocrităţii umane. Ba mai mult, elita ştie şi acţionează ȋn cunoştinţă de cauză spre binele clasei mediocrilor, mult mai numeroasă. Cea care formează ȋn orice societate majoritatea covȃrştoare. Ȋn schimb mediocritatea şi-a făcut un obicei istoric din a batjocori elita. Nu s-a putut ȋnvăţa minte ȋntreaga lume, dupa atȃtea nenorociri. Că locul mediocrităţii nu este la frȃie.  Legenda religioasă despre Cain şi Abel s-a repetat şi de repetă ȋn istorie ȋn orice domeniu. Este o lege oare, ca mediocritatea să se revolte ȋn faţa naturii pentru nedreptatea de a exista? Nici un individ mediocru nu este mulţumit de zarurile aruncate de natură pentru toate deficienţele lui, cele ce nu sunt deficienţe decȃt dacă el le compară cu valorile celor din elită, altfel sunt nişte caracteristici umane normale.

Ceea ce nu este corect aici este că mediocritatea se revoltă ȋn faţa naturii lovind ȋn elită.

Oamenii au oroare de cuvȃntul mediocritate, dar nu au dreptate, pentru că acest cuvȃnt vine de la cuvȃntul mediu, adică echilibrat, firesc, normal. Oamenii tind să se creadă toţi, deasupra celorlalţi, din cauza acelei stime se sine instinctive, exagerate, ce ȋi ȋnşeală chiar din interiorul lor.

Una dintre cele mai mari tristeţi şi dezamăgiri ale lumii pleacă de la dorinţa reală a medocrităţii de a ȋnlocui elita. Dar nu se opreşte la a ȋncerca pe drept să facă acest lucru, concurȃnd cu adevărat, ci a găsit o soluţie ȋngrozitoare. Să şteargă elita din existenţa ei fizică. Ȋnţelesul acestui luru este la fel de ȋngrozitor. Pe ce bazează această idee? Pe faptul că anulȃnd fizic indivizii, cei ce de fapt nu au nici o vină că au fost născuţi şi crescuţi la o capacitate intelectulă mai ridicată, inevitabil cineva trebuie să le ia locul. Adică să vină cei din spate şi să se aşeze ȋn faţă, dat fiind că: locurile au rămas libere şi că cineva trebuie să ocupe aceste locuri. Pentru ca lumea să meargă mai departe. Va merge mai departe, desigur, dar şchiopătȃnd.

Este mai mult decȃt mizerabilă această atitudine a lumii şi mai mult decȃt perversă. Dispariţia fizică a celui născut mai valoros doar pentru asta, este nu numai o crimă uluitoare ci şi o trădare a esenţei ȋntregii umanităţi, pentru că omorȃnd elitele mediocritatea ȋşi taie craca de sub picioare. Nu va mai fi cine să creeze, să producă, să organizeze, să conducă consistent, adică să aducă o reală bunăstare popoarelor. Dumnezeu a creat aşa lumea şi nici un om nu are calitatea de a contesta sau de a schimba acest lucru.

Nu este plăcere şi fericire mai mare şi linişte mai mare a vieţii decȃt cea pe care o trăieşte omul mediu, omul obişnuit. Puterea de a gȃndi mai mult, mai adȃnc şi mai des decȃt i se cuvine unui om obişnuit, adică mediocru, este o mare pacoste a celuilalt om, cel dintr-o elită, ales aşa de către Dumnezeu. Acest om creat pentru elită, aşezat ȋn partea de sus a clopotului lui Gauss, a distribuţiei naturale, fireşti, a oricărei mulţimi, este un om necesar. Acest om are dezavantajul durerii de a fi treaz, acel avantaj pe care şi-l doresc ceilalţi, doar pentru o mărire iluzorie, cei ce moţăie fericiţi.

Un stat care nu ȋnţelege acest lucru şi lasă să se cocoaţe la vȃrf oameni mediocrii este sortit pieirii. Impostoriatul devine un mod de viaţă iar impostorii umplu repede ȋntreg spaţiul public. Ei nici măcar nu ştiu că sunt impostori, cred că aşa este firesc să fie. Cea mai mare tristeţe a istoriei este prostia de a dispărea astfel a statelor.