,,Poţi să faci ce vrei cu mine.”

,,Poţi să faci ce vrei cu mine.”

(fragment dintr-o carte ce se află ȋn curs de scriere)

Aşa spune o femeie atunci cȃnd dragostea ei urcă, urcă, şi ajunge la un preaplin al lumii şi nu al ei, ȋn sine. Aici nu este vorba despre un cadou simplu al unui trup de femeie, o dăruire simplă. Aici este un mesaj rar pe care odată auzit de către bărbat se ajunge la o mirare fără de margini şi la un strigăt interior de dorinţă cum nici nu se poate descrie. Nici un bărbat normal nu face faţă cu uşurinţă unei asemenea situaţii. Nici un bărbat nu este pregătit să se folosească de o aşa deschidere, nici măcar cei perverşi şi murdari. Aceştia nu vor ajunge ȋn acest punct niciodată, nici cu cele mai depravate femei. Ele ȋşi doresc, desigur, instinctual, să meargă spre acolo dar nu ştiu să spună o astfel de declaraţie.

,,Poţi să faci ce vrei cu mine!.”

Aceasta optiune, devenită şi propunere, este ceva ce crează bărbatului o stare ce nu o poate uita vreodată. O femeie ce spune asta este ȋn situaţia de a-şi ceda complet trupul omului ce o priveşte.  Cel ce nu ȋnţelege complet ce semificaţie are şi care sunt limitele acestui abandon aparent. Sunt foarte puţini acei barbaţi care au auzit, sau vor auzi vreodată, din gura unei femei spunȃndu-li-se o astfel de invitaţie ne-mai-auzită. Care sunt deci limitele pe care le are, totuşi, bărbatul ȋn acest caz? El nu poate ȋnţelege greşit o limită fizică, una extinsă spre libertatea de a fi singur cu trupul acelei femei. Nu. Femeia de acest gen este o femeie ridicată din valuri asemeni unei sirene. Puterea ei este mai mare decȃt puterea bărbătească de a face dragoste cu a iubitului ei.

Promisiunea ei rămȃne o himeră ȋn realitate. Ea va privi de alături dragostea lui sau va fi şi alături şi ȋn centrul a ceea ce ȋnseamnă a lăsa totul ȋn seama bărbatului? Să ne gȃndim.  Este pasivitate? Este altceva! Pasivitatea cu renunţare la participare a unei femei este opusul a ceea ce ȋncerc să ȋnţeleg ȋn acest text deficil. Este un preaplin al dragostei acelei femei - am descoperit mai sus această posibilitate. Dacă este ceea ce se revarsă ȋn afara trupului ei şi, binenţeles şi al firii ei, ea va spune o astfel ca cerere şi nu cu totul un alint sau o invitaţie sinceră şi uşoară spre un mic desfrȃu secret şi bucuros, copios, al celor două trupuri.

Orice ar dori să facă un bărbat cu trupul acelei femei ce ȋi ȋncuvinţează o astfel de libertate nu ar ajunge la totul pe care l-a cerut o astfel de femeie. Acel tot este unul complet, intim desigur, dar şi social, public - şi definitiv, mai ales. Mai degrabă cred că toate aceste sensuri se ȋnsumează ȋn ideea de ireversibil, de predare adevărată a trupului acelei femeii, atȃt acelui bărbat dar mai ales puterii dragostei, cea care o poate ȋnsoţi pe veci, undeva ȋn ceruri sau ȋn stadii ale veşniciei pe care fiinţa femeii le aşteaptă sau crede ȋn aceste stadii.

Ce este de făcut atunci cȃnd o femeie spune aşa bărbatului? El o poate poseda ȋn cele din urmă, dar nu mai mult decȃt ar face-o altfel. Mai sigur este să credem ȋntr-o inhibare naturală a sa, ca urmare a acestei presiuni covȃşitoare. Si totuşi: ce rost are, din partea femeii, o astfel de plasare a trupului şi a sufletului ei ȋn spaţiul de siguranţă, nu al ei, ci al bărbatului? De aici pleacă uluirea oricărui bărbat care ascultă o astfel de superdeclaraţie de dragoste. Pentru că nu este o declaraţie de iubire ci una a ȋmplinirii unei iubiri ȋn şi prin dragoste.

Ȋmi vine să cred că această senzaţie, nerostită,  a lui ,,poţi să faci ce vrei cu mine!.” o au şi femeile şi bărbaţii atunci cȃnd rostesc acel da, oficial şi sincer, dacă este sincer, ȋn faţa preotului şi a oficialului de la primărie.Dar numai ȋmi vine să cred, nu pot fi sigur.

De ce mă abţin? - Dacă femeia ar fi spus: ,,Poţi să faci orice vrei cu mine!.” atunci dorinţa este evident sexuală, chiar perversă. Dar adresarea fără limita aşteptată de către bărbat este mai mult socială decȃt sexuală. Vorbirea evidentă sau doar şoptirea acestui ȋndemn fac, de asemenea, ca lucrurile ȋntre cei doi să fie diferite. Cel mai aşteptat este ca acest dialog să se petreacă ȋntr-o convorbire mică, ȋn care ea să pronunţe această mantră de dragoste uluitoare iar el să o privească ȋndelung şi să tacă, fie să ȋnceapă să o dezbrace cu mȃinile lui, fie să o mȃngȃie blȃnd, dacă ea este deja goală. Invit cititorii să aprofundeze acest subiect pentru că nu pare a fi unul ce se lămureşte cu una cu două…