Cuvântul ,,împărtăşanie,,

Cuvântul ,,împărtăşanie,,

De curând am avut o revelaţie anume asupra înţelesului acestui cuvânt. Pe de altă parte trebuie să spun, din capul locului, că probabil o mulţime de oameni îi cunosc semnificaţia şi practică relaţia de ,,împărtăşire,, conştient şi în cunoştinţă de cauză. Acest cuvânt se deosebeşte de cel al ,,împărtăşirii,, unui sentiment sau al unei idei cu ceilalţi oameni.

Luat semiotic, adică într-un anume fel al gramaticii limbii, cuvântul are trei părţi, şi anume: ,,în-parte-şanie,,.

-componenta finală, adică ,,şanie,, este o terminaţie care aplică asupra substantivului central ideea acţiunii ca şi terminaţia ,,şire,, din cuvântul ,,împărtăşire,,. Adică se realizează actul, acel ,,în parte,, din începutul cuvântului.

- ,,în,, devine ,,îm,, din cauza aşezării lui ,,n,, în faţa unei consoane şi presupune o interioritate a subiectului prin devenire ca şi parte

-,,parte,, este esenţialul acestei idei la care se referă construcţia cuvântului.

Aşadar sensul cuvântului se poate traduce prin a intra ca ,,parte,, constituentă în întregul care cuprinde această ,,parte,, Întregul ce cuprinde ,,persoana,, care devine în acest fel ,,parte,, este liturghia. Deci ,,a se împărtăşi,, este cuprinderea individuală a unui participant, a unui om, în conţinutul adânc al liturghiei. Fiecare liturghie evocă şi realizează la scara unei biserici, etapele ,,cinei cele-i de taină,,. Isus coboară în altar la invocaţia cuprinsă în întregul ansamblu pe care îl reprezintă liturghia şi transferă pâinii şi vinului, trupul şi sângele său, pentru ca omul venit la liturghie să devină, la fel unuia dintre apostoli, un apropiat sufletesc al său.

Gestul simbolic al luării pâini şi vinului din mâna preotului este momentul în care persoana individuală, enoriaşul, face de acum parte integrantă din întregul sacru al liturghiei prin devenire din ipostaza de ,,participant,, audient, în ipostaza de ,,subiect central,, al întregului act liturgic ca şi scop pe care îl are această ceremonie religioasă.

Punctul culminant al liturghiei este contopirea celor două ipostaze a unui om venit la biserică, acel punct în care el ,,devine parte,, din ,,taina cinei lui Isus,, ce se oficiază în fiecare duminică.

Simplitatea cuvântului ,,împărtăşanie,, este uimitoare pentru mine, prin ascunzişul pe care dezvoltarea sa gramaticală îl face într-un fel opac şi tainic şi prin existenţa faptică a întregului său înţeles dar care totuşi se face cunoscut prin aceşti paşi de logică, care au fost expuşi mai sus.