Ponţiu Pilat

 Ponţiu Pilat

Sau Pilat din Pont, adică Pilat de pe meleagurile Mării Negre, era guvernator al imperiului roman pentru provincia Iudeea, între anii 26 e.n şi 36 e.n., pe vremea împăratului Tiberiu.

Ascultând Crezul creştin se sesizează o anume disonanţă între mesajul acestui text, luat în întregul său, şi citarea perioadei istorice respective sub numele lui Ponţiu Pilat.  

În primul sinod ecumenic, cel de la Niceea, din anul 325, s-au compus primele opt afirmaţii de credinţă ale Crezului creştin. În cel de-al cincilea articol al Crezului, care are următorul conţinut:

,,Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, a pătimit și S-a îngropat.”

alături de faptele fundamentale ale Mântuitorului apare înserat numele acestui guvernator. Aceasta este într-un consens parţial cu cele pe care le relatează evangheliştii relativ la cele întâmplate în procesul care a avut loc.

Izvoarele istorice vorbesc despre Pilat că a fost ,,un om crud, corupt, lipsit de sensibilitate şi fără principii". Disonanţa constă în acest aspect, rămânerea amintirii multimilenare a acestui om în conţinutul unuia dintre cele mai importante documente ale umanităţii, în discordanţă cu trăsăturile lui.

La Niceea a fost oare pusă în discuţie sau nu această disonanţă sau s-a luat ca atare numele lui Pilat şi s-a aşezat în al cincilea articol al Simbolului creştin, cum i se mai spune Crezului, cu uşurinţa pe care o are un istoric care descrie cu obiectivitatea sa posibilă faptele, locul şi timpul istorisirii sale.

Faptul de a se detaşa de intenţiile preoţilor şi ale mulţimii printr-o ,,spălare pe mâini”, intrată de asemenea în istorie, are o importanţă la nivelul doar a unei atenuări a vinovăţiei generale faţă de cele petrecute. Comportamentul soldaţilor romani nu este de natura de a crede că pe Pilat l-a preocupat cu adevărat soarta Lui Isus. Comportamentul său politic şi cedarea lui atunci când a fost şantajat că va fi pârât împăratului nu aduce argumente pentru a fi stimat faţă de cazul în care ar fi fost un alt guvernator, care probabil ar fi procedat la fel.

Până la Sinod trecuseră doar 300 de ani, era o trecere încă puţină de timp. Guvernatori militari încă domneau asupra provinciilor romane în timpul sinodului de la Niceea. Părea firească referirea la Pilat sau nu părea firească?

Rostirea numelui acestui guvernator timp de două milenii de către miliarde de oameni în pronunţarea Crezului lor are o importanţă ce duce spre ideea similară sanctificării acestuia. Mai adecvată istoric ar părea o referire la vremea, zilele împăratul Tiberiu. ,,Zilele lui Ponţiu Pilat” este o referire la o epocă ce cuprindea o mică întindere a lumii şi nu este consonantă şi suficientă la scara universală, cea a Bisericii, pentru carierea unui funcţionar imperial corupt, anonim, ce a condus în numele împăratului provincia Iudeea pentru zece ani, chiar dacă a avut un rol oarecum binevoitor şi imparţial în ceea ce s-a petrecut cu Isus.

 (Biserica ortodoxă etiopiană dă acest atribut, cel al sanctificării, lui Pilat. (wikipedia))

Este posibil ca intenţia autorilor Crezului să fi fost aceea a accentuării dramatismului răstignirii prin invocarea expresă şi nominală a guvernatorului roman. Rolul său de judecător, ce se lasă dus de curentul politic pe de o parte, iar pe de alta, recunoaşte nevinovăţia celui pe care îl condamnă, rămâne însă un compromis făcut mai mult în propriul interes.

Există doar un singur accent favorabil, acela al împlinirii profeţiilor referitoare la soarta sacrificială a Mântuitorului.

Ca şi o concluzie, rămâne o întrebare şi un mister al istoriei creştinismului prezenţa numelui acestui guvernator în textul Crezului.