Despre ,,gratis”

Vizionând o emisiune TV despre apicultură, un detaliu m-a făcut să-mi repun problema ,,ideii gratisului”.

Echipa de filmare reconstituia modul de a găsi locul unde se adăposteşte, în pădure, o familie de albine. Cum? Cu o linguriţă de miere lăsată la liber. O albină ce trecea prin zonă a simţit mirosul puternic al mierii şi s-a înfruptat imediat. A zburat apoi spre adăpost. Luând-o pe acea direcţie echipa a descoperit stejarul şi scorbura unde îşi ducea viaţa acea familie. Rezultatul: într-o oră toată mierea, cu fagurii mulţi şi frumoşi clădiţi, le-a fost confiscată şi întreaga familie dusă la o stupină. Pe parcursul operaţiilor familia a fost temeinic şi dur traumatizată. Se pare că matca a pierit, pentru că albinele au fost puse în completare -unite- cu o altă familie.

Fără să ştie măcar, o singură albină a provocat dispariţia întregului ,,regat,,. Evident că nu se poate spune unei albine despre pericolul ce stă în spatele ,,ideei de gatis,,. Dar dacă albina ar fi ignorat linguriţa cu miere gratis, ea ar fi putut ocoli pericolul şi întreaga comunitate a albinelor ar fi continuat să trăiască în libertate.

Americanii au o vorbă: ,,Nimic nu e pe gratis,,. Mereu m-a uimit consistenţa acestui proverb dar şi dificultatea de a-l recepta şi de a-l accepta de către orişicine.

A te feri de orice ofertă gratuită, indiferent dacă o înţelegi sau nu, devine o axiomă.

Cererea, în apărarea gratisului atrăgător, de a se demonstra o axiomă, ceea ce nu este posibil, face ca dedesubtul unei oferte gratuite să poată fi ascuns.

Diferenţa dintre ,,gratis,, şi ,,negratis,, este fluidă. Lăcomia este acel fluid care permite confuzia ce îndreptăţeşte un om să accepte, aparent justificat, un lucru gratis.

Diferenţa dintre ,,gratis,, şi ,,negratis,, este greu de explicat. Este ca şi diferenţa dintre acceptul prin presupunere şi neacceptul prin prevenire.

Presupunerea este un temei valabil logic dar care nu este legată de o cauză ci doar de o logică.

Prevenireare este un temei ce nu este valabil logic dar este legată de o cauză şi nu de o logică.

Prevenirea are temeiul axiomei.

Presupunerea are temeiul demonstraţiei.

Omul preferă o demonstraţie liniştitoare pentru mintea sa, unei axiome liniştitoare pentru siguranţa sa. De aceea este grea împotrivirea la asaltul gratisului.

Prevenirea pare mereu exagerată, pentru că este diminuată de probabilitatea petrecerii unui pericol. Pe când presupunerea, fiind bazată pe o teorie a gândului fiecăruia, se confundă cu verosimilul.