vineri, 12 mai 2023

Universul a patru dintre prietenii lui Gorun Manolescu. Viața, ideile şi cărțile lui, la optzeci şi cinci de ani.

 

Universul a patru dintre prietenii lui Gorun Manolescu. Viața, ideile şi cărțile lui, la optzeci şi cinci de ani.

     De profesorul universitar Gorun Manolescu se leagă intrarea mea, după anul 2000, într-o conversație consistentă, cu un om puternic şi extrem de inteligent şi de citit, un erudit. Fac mai întâi o descriere generală a acelor ani. Mă hotărâsem să încetez efortul de a menține în viață Clubul Dialog XXI de la Iernut, în care investisem cinci ani de energie şi de voință şi care avea atunci oboseala firească de a mai fi. După ce nu a mai existat clubul, au început să apară pe Internet pagini de tot felul printre care, din 2002 şi pagina poezie.ro. Am început sa public acolo şi să citesc, să comentez tot felul de texte. Aşa l-am cunoscut pe Gorun Manolescu, unul dintre cei care publicau atunci eseuri şi alte texte pe acest sait. După câțiva ani a urmat să îl cunosc pe Nicolae Florean Pinte şi să închid un astfel de cerc al prieteniilor, cunoscându-l şi pe filozoful Geo April Săvulescu. Cel care era atunci împreună cu Gorun Manolescu. Prin invitația de a fi membru al Şcolii de înțelepciune Constatin Noica, în urmă cu  mulți ani, prin anul 2008-2009.

    Înserez aici, ca un omagiu, un anunț prin email al mentorului şcolii, doctorul Geo April Săvulescu, cel care s-a săvârşit în acest an la venerabila vârstă de nouăzeci de ani.

,,Doctorul Geo Săvulescu vă invită în ziua de 26.11.2011, orele 11.30, în Str. Căderea Bastiliei 32, prin Piaţa Romană, la următoarea întâlnire:

ŞCOALA DE ÎNŢELEPCIUNE

CONSTANTIN NOICA

Vă propunem lărgirea discuţiei începută în septembrie prin continuarea prezentării pyrronismului (Sextus Empiricus) ca să ajungem la scepticismul declanşat de Husserl (Meditaţiile Carteziene, Criza Ştiinţei din Europa).”

 

     Sextus Empiricus este şi numele de cod al lui Gorun Manolescu pe poezie.ro, socotit un fel de mentor al său spiritual, ales din vechea filozofie greacă. Am citit timp de mulți ani textele discutate la această şcoală, am trimis uneori şi păreri sau comentarii, dar, spre părerea mea de rău, cea de acum, nu m-am dus niciodată la Bucureşti să particip efectiv la o întâlnire. La şcoala de înțelepciune au prezentat lucrări mai mulți filozofi actuali de marcă ai țării. Se cuvine să scriu câteva cuvinte şi despre Geo Săvulescu. Doctorul Geo Săvulescu, la rândul său o minte ascuțită şi un filozof în toată puterea cuvântului, a luptat cu pasiune şi dăruire toată viața sa pentru ca filozoful Lucian Blaga să fie valorizat şi valorificat, lucru care încă aşteaptă să fie luat în serios de către filozofii şi oamenii de ştiință actuali. Din păcate nu s-a trecut încă de la filozofia lui Lucian Blaga la concepte concrete despre viață, ştiință, cercetare şi rezultate concrete economice. Alături de Geo Săvulescu, Gorun Manolescu şi Nicolae Florean Pinte subscriu la acest adevăr tragic şi ruşinos pentru statul român. Geo Săvulescu scrie în cartea sa din 2012: ,,Poetul Lucian Blaga a fost şi este cel mai important filozof european al secolului XX.” A scris o carte în două volume despre filozofia blagiană: Lucian Blaga, filozofia prin metafore, publicând volumul I, Editura AB România, în anul 2000 iar volumul II, Editura Vremea, în anul 2012. A găzduit vreme de mai multe decenii întâlnirile intelectuale ale filozofilor români contemporani. L-a întâlnit aievea pe filozoful Constantin Noica şi a avut discuții cu acesta.

 

    Gorun Manolescu este un profesor, inventator, filozof, poet şi  informatician romȃn. Trăieşte la Bucureşti ȋn cumpăna secolelor XX şi XXI. Nu se cunosc prea multe amănunte legate de viața sa personală şi despre familia sa. Gorun Manolescu, în calitate de Redactor şef al revistei Noema a Academiei Române, după multe eseuri pe care le-am scris, discutat şi publicat pe poezie.ro, a publicat două articole de referință pe care le-am scris înainte de a pune la cale cartea Originile energiei - Trei întrebări despre energie, în anul 2013. (Primul articol, în secțiunea epistemologie: volumul VII Noema, 2008, Cum văd eu postmodernismul, pg 148-150. Al doilea articol, secțiunea epistemologie: volumul IX Noema, 2010, Premisele teoriei dualității lui zero, pg 162-169. Cu exigența-i cunoscută,

gestul său de a le publica hrăneşte o prietenie sinceră, adâncă şi reciprocă de peste două decenii.)

 

  De-a lungul timpului Gorun Manolescu a publicat mai multe cărți. Motoare hidraulice de foraj cu turație lentă, 1973 şi Stabilitatea forațiunilor traversate de sonde, 1974 - în prima parte a vieții sale profesionale. Apoi, în etapa profesională cea mai fructuoasă, a publicat Abodarea ierarhic structurată și informatica, Editura Academiei, cu o prefață de Acad. Mihai Drăgănescu), 1982; Carte cu poezii, Eurocivica, 2000, Eseu despre sursele adevăratei cunoaşteri în logica budistă, Editura Cartea universitară, 2006; Dincolo de ironie și ironism – plecând de la discuții virtuale cu unii clasici de marcă ai PoMo, Paideia, 2010; Fragmentarium: ficționale, Fractalia, 2017; Fragmentarium - Cum tace un peşte, proză scurtă, Paideia, 2021. Eseu despre modelul onto-informațional-fenomenologic propus de Mihai Drăgănescu, Paideia, 2022. Acestora li se adaugă sute de articole şi de alte lucrări ştiințifice şi filozofice publicate în diverse reviste sau lucrări de specialitate din țară şi din străinătate.

 

   Linia principală a gândirii lui Gorun Manolescu transpare dens în cărțile sale care au apărut în anii 2006, 2010, 2017 şi 2022. Cele trei cuvinte pe care le scriu acum, legat de primele dintre cele trei cărți ale sale la care mă voi referi, fiindu-mi întipărite în minte atunci cȃnd gȃndul îl include și pe dȃnsul sunt: experiment, ironie și predictibilitate. Aceste trei idei, sunt, cumva, induse de sedimentarea intelectuală pe care o am în mintea mea, cum o am pentru fiecare dintre cei pe care îi cunosc, sedimentare pe care o are fiecare dintre noi oamenii. Spunând aceasta cu legătură directă la ultima sa carte, cea despre gândirea mentorului său, academicianul şi renumitul profesor Mihai Drăgănescu.

    Experimentul, ca temă de carte, dar și de viață, este propriu primei sale cărți, Eseu despre sursele adevăratei cunoașteri în logica budistă, Editura Cartea universitară, 2006. Ca și valoare, această carte eu o văd deosebită. O carte frumoasă ce merită citită de mulți oameni dornici să priceapă ceva despre lume. Este vorba despre experimentul unui european care se duce cu mintea sa în îndepărtata Asie pentru a înțelege. Nici măcar nu este corect spus, în acest caz, experiment ci experimentare, una ca și mișcare personală, controlată logic, din care să ne alegem fiecare cu cȃte ceva. Multe dintre ideile cărților următoare s-au semănat, s-au prășit și s-au udat în această carte. Aparent doar, cartea se situează într-o practică de tip budist. Dar nu este așa. Nu este o carte care să facă parte din literatura de dezvoltare personală, acum la modă. Este altceva. Este o carte pasională de filozofie, scrisă între două fonduri ideatice grele, cel din vest și cel din est.

    A doua idee: ironia. Aici nu este ironia cea socială, comportamentală, fiindu-i, totuși, destul de caracteristică persoanei lui Gorun Manolescu.  Nu este acea ironie la care ne duce pe toți gȃndul, nici pe departe, ci este un fel de atitudine dezarmantă a prezentului în fața re-sursei sale, adică a trecutului. Dar nu altfel decȃt printr-o fluidizare a logicii între metafizică și știință, între adevărul fotografiat pragmantic și mȃntuirea necesară a fiecăruia pentru a umple golul eternității noastre următoare. Și nu în planul personal, social, nici măcar în cel istoric, ci în cel al unui drum al gȃndirii epistemologice. Să nu uităm că în toți acești ani s-a ocupat, din poziția de redactor șef, de revista Noema a Academiei Romȃne, revistă de epistemiologie, lăsȃnd viitorului un volum imens de pre-știință, de care ar trebui să aive folos generațiile care vin.

    Cartea cu pricina, a doua, DINCOLO DE IRONIE ȘI IRONISM, plecȃnd de la discuții virtuale cu unii clasici de marcă ai Po Mo, Editura Paidea, 2010, este o dispută, la rȃndu-i ironică, între ce credem că se va întȃmpla, față de ceea ce s-a întȃmplat, prin prisma a ceea ce credem noi că se întȃmplă. Realitatea nu o poate cunoaște nimeni, nici pe cea lumească și nici pe cea filozofică, fiind o abstracțiune firească. Pentru această carte am scris atunci, la apariție, o recenzie mai largă, după ce am parcurs-o atent și cu plăcere, care a și fost apoi publicată în revista Noema. Mărturisesc că și această carte merită recitită cu luare aminte. Critica realității, cu părere de rău că nu ne-a ieșit, nouă oamenilor, ceva mai bună, are un farmec aparte, dacă te pricepi să dai ironiei ceea ce este a ironiei.

   Predictibilitatea este un subiect la care Gorun Manolescu revine în cea de a treia carte, lansată în anul 2017, după ce s-a tot gȃndit și a scris, într-un fel sau altul, despre ideea aceasta și în celelalte două cărți. Aici dedică cȃteva texte acestui aspect de gȃndire, evident preocupȃndu-l și pe mai departe.

Cartea se numește FRAGMENTATRIUM: experimentale, Editura frACTalia, București. Este o adăpostire înțeleaptă a poeziilor și eseurilor sale de pe saiturile pe care a scris de-a lungul vremii, cu adăugiri de texte mai vechi sau mai recente. Am parcurs cartea cu plăcere, unele texte mi le-am amintit de pe vremea cȃnd le comentam cu pretenie pe pagina poezie.ro.

   Predictibilitatea este o garanție axiomatică a seriozității realității lumii, ceva care promite că poate fi prezis. Nu ne convine deloc să știm că nimic din ce credem noi că este statornic, chiar nu este. Evenimentele în care sunt implicați toți oamenii, ne place să le știm cusute într-o țesătură deterministă corectă, nu de-a valma. Ce să mai spunem despre molecule, electroni sau despre particulele elementare, din ce în ce mai rarefiate informațional. Cum o fi oare? Științele de azi, mai ales cele sociale, ne îndeamnă sa credem că totul este la întȃmplare, nici măcar probabilitățile nu se mai susțin. Numărul variantelor de desfășurare a evenimentelor este prea mare ca cineva să mai poată crede că mai sunt într-o anumită ordine și într-o anumită legătură. Care ordine? Care legătură? Cum se mai respectă ceva măcar, nu just ci măcar aleatoriu?! Lucrurile rămȃn la faza de întrebări. Chiar dacă sunt trimiteri la o serie de autori din științe și filozofie, consacrați, Jorge Luis Borges este personajul scriitoricesc care dă tonul în aceste cărți, pe drumul unei mobilități eliberate și apoi libere, de a crede la limită, de a experimenta la limită despre viitorul persoanei în drumul timpului dintre două Big Bang-uri alăturate! Vă dați seama ce largă este abordarea? Am pierdut sau nu am pierdut, noi furniciele, predictibilitatea în lume? A fost vreodată ceva cu adevărat predictibil?

 

    Fac o remarcă personală, atentă și totuși, liniștitoare, asupra ideii predictibilității așa-zise pierdute. O privire spre Codul liniar din Teoria Speciilor Informaționale, a lui Nicolae Florean Pinte. Tabloul unui cod liniar spune că orice mulțime, formată din n elemente, se organizează relațional predictibil după un șir sigur și unic de relaționări. Pentru primele ordine ale codului, aceste organizări sunt posibile într-o singură variantă. Și pot fi imaginate și înțelese de mintea omului. La ordinul patru al codului organizarea celor patru elemente, pe lȃngă că se complică mult și mintea omului nu își mai poate imagina aceste tablouri, organizarea se face în patru variante diferite. De la ordinele următoare numărul de variante crește vertiginos, ajungȃndu-se la numere de variante posibile inimaginabil de mari, dar unice fiecare. Acest lucru este uluitor și minunat pentru cine înțelege adȃncimea acestui misterios cod al naturii. La un număr foarte mare de elemente, numărul variantelor este atȃt de mare, încȃt rezultatul privit din afară pare a fi de o natură impredictibilă.

     Comentariul lui Gorun Manolescu la acest paragraf despre ideea predictibilității a fost: ,,Aş vrea să spun doar atât: Codul liniar a lui Pinte mizează pe o mulțime infinit numărabilă. Ceea ce încerc eu să fac are drept miză o mulțime de puterea continuului.” Scriu acest citat pentru adâncimea intelectuală la care face referire Gorun Manolescu şi pentru că prevedea la vremea respectivă ceea ce va scrie în cartea sa din anul 2022, legată de modelul de abordare a ființei în lumea completului, cel pe care l-a propus Mihai Drăgănescu.

Diferența esențială pe care o semnalează prin remarca sa Gorun Manolescu este explicabilă într-un spațiu extins al tuturor mulțimilor care se pot imagina. Dar şi ale celor care nu se pot imagina şi nici măcar presupune. A vorbi despre ideea de infinit prin numărabil sau prin continuu ca putere, adică continuu ca neoprire în timp, sau despre infinit ca leagăn al indecidabilului datorat diversității absolut dispersate, topite în nimic, sau în ceva care reprezintă mimicul, este pentru mintea oamenilor de acum preocupați de adevărul lumii, o mică geană de lumină venită din viitor. Meritul lui Gorun Manloescu este mare şi va persita în viitorul filozofiei. Trebuie doar menținut viu.

    Impresia este că în lume este mai mult decȃt o întȃmplare generalizată, o loterie, un hazard,  mai mult decȃt un haos. Nu pronie Divină, nici destin, soartă, providență nici manipulare, conspirații manipulatoare, că nu este nimeni și nimic care să ajusteze, să dirijeze ceva, pe măsură ce istoria înaintează științific și tehnologic dar și social. Mai ales social. Se pare că, totuși, este o aparență această amenințătoare dispariție a predictibilității. Dacă nu aș fi studiat insistent și mai multă vreme codul liniar, nu aș fi dezvoltat ideile acestui cod și nu aş fi folosit acest cod în cartea Originile Energiei, aș fi avut și eu convingerea că lumea întreagă se duce pe o astfel de rȃpă filozofică, cu efecte negative ne-filozofice, reale.

    Cred că aici, în acest punct al dezbaterii despre predictibilitate, are merite Gorun Manolescu. Că depistează Cuiul lui Pepelea în filozofia tranzitorie dintre modernitate și postmodernitate şi spre cea care le va urma. Toate studiile sale, întinse pe cȃteva decenii, se ascut în carte prin cȃteva fraze. Ȋn faptul că propune o linie nouă de gȃndire a viitorului, cu valabilitate, cea a ,,post-predictibilității”. Pentru că, evident, predicitibilitatea și-a schimbat, își schimbă și își va schimba mereu natura.  Citez astfel: ,,Postpredictibilitatea  ...pe care s-o acceptăm înțelegând-o drept o cauzalitate globală (în detrimentul uneia local-liniare). Postpredictibilitate care con-stituie nu o apocalipsă, ci o nouă provocare. Căreia trebuie să-i facem față adaptându-ne...”

    Ce se va întȃmpla în viitor? Pe măsura încȃlcirii inter și extra determinărilor și dependențelor se vor încȃlci și metodele de control și de ținere sub stăpȃnire a acestor ițe ale noilor sisteme ce se pun acum la cale. Agresivitatea virtualului asupra realului este tot mai înfricoșătoare. Modificarea accepțiunii despre adevăr crează disperare. Decizia publică, dar și cea personală, este tot mai greu de atins, într-un minimum de siguranță. Rămȃnerea ființei umane lȃngă propria sa tehnologie este tot mai dăunătoare.

    Cercetător de profesie, în domeniul informaticii, Gorun Manolescu încheie ideea postpredictibilății viitorului prin următoarea observație privitoare la soarta decidabilului, pentru că decidabilul este fața practică și vindecătoare a amenințărilor unor ere a impredictibiliății:

,,…toate tehnologiile virtualului propagă indecidabilul. Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?

   În loc de un fel de concluzie, făcȃnd o a doua remarcă personală, aplicată definiției lumii întregi, așa cum o înțeleg și care este în ton, cred, cu ideile acestui text și cu cele ale lui Gorun Manolescu: Suma dintre tehnologie și om este constantă și se numește lume. O fi aceasta una dintre legile ascunse ale naturii? Așa să fie de simplă definiția lumii! vor zice sfătoșii... Da, este așa de simplă, vor spune prudenții... Vertebrele, șira spinării în formă de S, mandibulele scurte, tălpile extinse, mărul lui Adam căzut în gȃtlej, ochii aduși mai în față, creierul extins, toate nu sunt altceva decȃt tehnologie. Deja omul era supra-tehnic construit de acum multe milioane şi milioane de ani. Tehnologia exterioară lui, cea de astăzi, este produsă de omul inconștient de acea sumă constantă pe care o au ființa sa și tehnologia pe care o inventează.

 

    Iată că anul acesta, 2023, cel în care Gorun Manolescu împlineşte optzeci şi cinci de ani, se bucură de succesul uneia dintre cele mai valoroase cărți dintre cele pe care le-a scris până astăzi. Aflată acum la o a doua ediție a tipăriturii şi difuzată prin librării, Eseu despre modelul onto-informațional-fenomenologic propus de Mihai Drăgănescu, Editura Paideia, 2022.

    Profesorul Gorun Manolescu este unul dintre cei care a menținut şi mențin vie amintirea şi opera marelui om de ştiință şi filozof, Mihai Drăgănescu. Cel care a fost şi directorul Institului Român de Cercetare în Informatică, loc unde a lucrat în tinerețe şi inginerul Gorun Manolescu. Şi care l-a cunoscut personal în colaborări pentru multe cercetării şi proiecte fructuoase.

   Cartea Eseu despre modelul onto-informațional-fenomenologic propus de Mihai Drăgănescu, este scrisă la un nivel deosebit de consistent şi de documentat, fiind cu mult mai mult decât un eseu, fiind în fapt un tratat care dezvoltă şi înmulțeşte surprinzător viziunea filozofică a lui Mihai Drăgănescu. Trebuie spus că această carte, aparent mică în întinderea paginilor, va deveni în timp o carte de reper la o amploare universală. Chiar dacă în lumea de acum ideile şi rostul lor par a fi pierdute şi sensul cel mare al lumii abandonat, lucrurile se vor îndrepta spre un făgaş în care nimeni nu va putea renunța la ceea ce contează în afara lucrurilor, adică la sensul larg al cunoaşterii şi al vieții. Acolo unde se ascunde ființa care trăieşte. Mediocritatea se luptă să ocupe scena primă a lumii de azi. Dar aşa, ea singură se va pierde şi va cădea la nivelul pe care îl poate ocupa de drept. Pe scurt, şi simplu, accesibil spus, Mihai Drăgănescu împreună cu Gorun Manolescu se întreabă, cât din viață este adevărat şi cum? Dar se desfăşoară acum o încercare de egalitate între adevăr şi non adevăr! Cât din ființă este adevărat şi cum? Dar se desfăşoară acum o încercare de nivelare între filozofie şi discursul descriptiv, repetitiv. Ştiințele au devenit egale între ele? Religiile şi ştiințele au devenit egale între ele? Sub semnul acestui egalitarism, greşit înțeles, mediocritatea vrea să fie egală cu elita! Numai că, de partea celor cu putere a minții lor, intuiția, considerată multă vreme a fi de natură religioasă, devine încet sursa reală a ştiințelor!

 

Dar ce va fi?

     Dumnezeu a numărat odată infinitul, adică toate cuvintele care formeză lumea, şi s-a minunat cât este de mare, nevenindu-i să creadă! Pare a fi aceasta doar o metaforă, dar nu este! Pentru că doar Dumnezeu, adică Realitatea însăşi, îşi poate număra infinitul. Şi religios şi ştiințific spus, în mod obligatoriu orice părticică, orcât de neînsemnată, care a existat, există sau va exista, în toate Universurile posibile şi imposibile, a urmat şi va urma unui cuvânt. Nerostit vreodată, neştiut, necunoscut sau dispărut, sau chiar dacă nu a aparținut niciodată unei limbi, sau unei lumi, acest cuvânt există.  Aşadar există un reper unic, pe care nimeni nu îl va putea zdruncina vreodată şi zdrobi, cel al cuvântului. Nu avem pentru viață, pentru ființă, pentru cunoaştere şi pentru om şi toate societățile lui rătăcite sau în curs de rătăcire, o altă apărare mai solidă. Cea care nu se va prăbuşi niciodată, cea a cuvântului! Cuvântul cuprinde tot ceea ce conține mintea umană, într-o câtime infimă, dar mintea umană nu va putea niciodată să îl cuprindă. Strădania actuală de a ascunde şi de a anula cuvintele este o deşertăciune inutilă.  

    Aparent, cu fiecare pas tehnologic pe care îl face, omul se împuținează, se adună covrig, se ascunde și se pierde. Dar nu este drept să se cedeze nici prezentului şi nici viitorului, în mersul greoi al lumii noastre. Ideile mari şi frumoase ale lui Gorun Manolescu despre modernitate, ironism, postmodernitate, despre predictibilitate şi decidabil sau indecidabil, despre tehologiile virtualului şi ale informaței, fragmentabilul sumator nu sunt idei uşor de căutat şi de înțeles şi trebuie puse în actualitate şi folosite. Ele converg pragmatic spre viitorul civilizației noastre postmoderne. Iar durerea, dar şi bucuria, de a le înțelege este chiar viața profesorului şi filozofului Gorun Manolescu.

 

 

 

                                                                        Cornel Mărginean

 

 

                                       Mai 2023

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu