Ce frumoasă ești goală!

(Demitizarea avantajoasă a ființei femeii)

I.

Ce urȃtă ești goală!? Așa spune un bețiv

sticlei pe care tocmai a golit-o.

El a uitat că se poate face o confuzie gravă.

Că din boscheţii ȋn care poartă acest dialog cu sticla sa

se aude această remarcă pe care trecătorii,

dezinformaţi, o pot lua lua ȋn serios,

cu pierderi incalculabile pentru lume 

Ce urȃtă ești goală pe dinăuntru!

așa simte un bărbat obosit de firea femeii lui,

frumoase doar pe dinafară.

Păpuşa lui mult iubită pe vremuri,

ce părea ruptă din rai, s-a dovedit

că era ruptă şi din iad, sărmana.

Atunci, ȋn prima zi, a  privit-o de la o distanţă

suficient de mare, ȋncȃt frumuseţea trupului ei,

să-l ȋnrobească definitiv.

A aflat apoi despre firea ei

imposibil de stăvilit, ȋntr-un contrast

complet cu frumuseţea.

Frumuseţea ei se ofileşte acum

dar firea explodează la fiecare frază.

Ce-i de făcut Doamne! Ce-i de făcut!?

Ce frumoasă ești goală!

ȋi spune un bărbat femeii ce ȋl orbește cu frumusețea,

fiindu-i indiferentă firea ei.

Trupul femeii este un scop liber al bărbatului.

Trupul ei ȋl vrea şi se mulţumeşte cu patul ȋn care se ȋntinde ea,

frumoasă şi cu trupul ei superb, 

şi nu cu un total al fiinţei acelei femei.

Nici el nu este bun. Este dispus să o ȋnşele oricȃnd,

pentru că nu se compensează cu nimic,

prin nici o strădanie din partea nici unuia,

diferenţele dintre firile lor.

Ce frumoasă ești goală!

ȋi spune un bărbat unei femei obișnuite, drăguțe,

ce este, ȋnsă, frumoasă pe dinăuntru.

Cȃt de des se petrece acest dialog?

Probabil că este cel mai uzual act de admiraţie

al frumuseţii unei femei.

Nu este o orbire, nu este un schimb egoist de cărnuri sexuale,

nu este un cutremur inevitabil

de dorinţe ce erup involuntar.

Femeia aduce completări, prin firea ei generoasă,

unei frumuseţi a ei, obişnuite.

Bărbatul, nici el prea diferit de nivelul comun,

cel de frumuseţe al bărbatului ce nu joacă

ȋn nici un film de success,

se mulţumeşte cu trupul acestei femei

şi ȋl vede frumos.

Ce frumoasă ești goală!

ȋi dă răsplată natura, unei femei

frumoase și pe dinafară și pe dinăuntru.

Bărbatul aici, este doar un spectator al uimirii naturii.

Se apleacă Dumnezeu peste fereastra Raiului

să vadă reuşita creaţiei Sale,

cum pe pămȃnt se unduie o trestie frumoasă complet,

şi la trup şi prin fire.

Rar se petrece acest lucru.

Să fie frumuseţea la privire este una.

Să fie frumuseţea sufletului este alta.

Dar să fie amȃndouă, puse ȋn aceeaşi fiinţă!!

Este un succes adevărat al vieţii speciei om.

Ştiinţific se dovedeşte adevărul de mai sus

şi nu sub imperiul unor impresii subiective.

Jocul nărăvaş al instinctelor nu se lasă potolit niciodată.

Jocul nărăvaş al trăsăturilor fizice este neostoit,

căutȃnd pe veci frumosul.

Iar probabilitatea de a le ȋmpleti ȋn acelaşi punct material,

numit trupul viu şi trecător al unei femei,

este atȃt de mică cȃt firul de nisip al unui fluviu.

II.

Femeile sunt și ele ființe ce vor doar să fie vii,

să persiste cȃt mai mult ȋn trupurile lor,

să persiste cȃt mai bine ȋn trupurile lor,

la fel oricărei vietăți din lume.

Discuţia despre frumuseţea lor

are un farmec trecător, consistent, dar trecător.

Este ca un cȃntec frumos ce nu ţine nici de sete şi nici de foame

şi nu este nici adăpost pentru noapte şi frig.

Femeii: frumuseţea ȋi dă ȋncrederea sau i-o ia mereu.

La fel cum bate vȃntul

sau cum trec pe deasupra pămȃntului norii.

Azi sunt frumoasă şi nu ştiu ce să fac cu frumuseţea mea,

mai mult decȃt să o privesc ȋn oglindă.

Numai că privindu-mă ȋn oglindă frumuseţea mea scade

şi nu creşte.

Doar ȋn oglinda ochilor celor din jur trebuie să privesc,

numai acolo voi găsi puterea de a deveni cu adevărat mai frumoasă.

- De ce nu se ȋnvaţă la şcoală acest lucru?

Nu ne spune nimeni acest paradox ȋn care noi femeile

ne ascundem prosteşte şi pierdem mereu.

Ridicaţi ochii spre cer, să vă şoptească fiecăreia Dumnezeu,

cum să vă folosiţi de darurile din trupurile şi din firile voastre.

Numai că, de acolo o să mai aflaţi un lucru inconvenabil:

Frumuseţea trupului, dată la naştere,

fără frumuseţea firii, dată la naştere şi adesea contrară,

nu valorează nimic.

Degeaba vă fardaţi ochii, să fie mai frumoşi ca ai Cleopatrei!

Firea voastră, abandonată, lăsată să lovească ȋn jur, nestingherită,

vă va aduce o suferinţă mare.

Nu luptaţi cu oglinda mai mult decȃt vă luptaţi cu firea voastră!!

Pentru firea contrară frumuseţii este drama cea amară,

a bărbatului care ȋşi iubeşte femeia.

Maliţiozitatea, mai mică sau mai mare, din firea fiecărei femei,

ȋn loc să fie o demonstraţie de inteligenţă,

este un ridicol gest prostesc.

Devine absurdă, astfel, viaţa cuplului bărbat-femeie.

Asaltul bărbaților este plăcut:

adapă orgoliul feminin, aduce și plăcerea de a fi iubită

dar tot mai puternic este instinctul

de ființă vie și singură,

ȋn acea lume a singurățății indivizilor oricărei specii.

Doar bărbații alocă femeilor titlul de statui frumoase

dorind ca frumusețea lor să fie completă,

să fie aceeași frumuseţe și pe dinafară și pe dinăuntru. Dar cum?

Femeile ȋntre ele nu se cred dacă sunt frumoase,

nu se lasă păcălite de frumusețe, ba mai mult,

ele știu că adesea frumusețea maschează caractere imposibile.

Ȋn timp ce frumusețea trupului le este dată

ele uită acest titlu inconvenabil,

cel de vedetă a naturii,

și se lasă ȋn torentul vieții sociale:

acela de a iubi dar și de a urȋ imediat,

de a suporta dar și de a se răzbuna cu mȃnie,

de a da daruri dar și de a cere cu insistență,

de a oferi bunătate dar ȋn amestec cu răutatea.

Bărbatul este oglinda frumuseților femeii,

El este cel ce cuvȃntă cu naivitate și admirație:

,,Ce frumoasă ești goală!”

Dar altă soluție nu este, repet, altă soluție nu este.

,,Ce frumoasă ești goală!”

va spune el uimt, iar femeia,

contrariată de entuziasmul bărbatului,

pentru că nu ȋnţelege de ce goliciunea ei

ȋi ridică atȃt de mult frumuseţea,

va zȃmbi și ȋi va fi bine.