miercuri, 14 noiembrie 2012

,,Lucian Blaga - Filosofia prin metafore” de Geo Săvulescu ( VREMEA, 2012)


O recenzie:


,, Poetul Lucian Blaga a fost şi este cel mai important filosof european al secolului XX”.
                                                                                                              Geo Săvulescu

Această afirmaţie, aşezată net pe coperta volumului al II-lea, al cărţii ,,Lucian Blaga Filosofia prin metafore” pretinde nu numai un adevăr pe care îl va demonstra doar viitorul gândirii ci şi o demonstraţie prezentă, ce trebuie sa fie inclusă în paginile acestei cărţi.

Cartea este apărută la editura VREMEA în colecţia FID, FAPTE IDEI DOCUMENTE, în anul 2012.  Primul volum al cărţii a apărut în anul 2000 la editura AB ROMÂNIA  colecţia FOCUL VEŞNIC VIU.

Subiectul, anunţat în titlu, are premisele necesare pe care se bazează afirmaţia despre poziţia filozofului Lucian Blaga între marii filozofi ai veacului al XX-lea, cea pe care o prezice mai sus autorul cărţii.

Relaţia dintre metaforă şi filozofie ar părea a fi dependentă, într-o perspectiva de analiză imediată, de chiar formaţia poetică a filozofului. Este însă, de departe, valabilă  construirea unui sistem filozofic bazat pe ideea metaforei cu o temeinică constituţie ştiinţifică, fără a fi obligatorie o formaţie de poet a creatorului unui astfel de sistem.

Cartea demonstrează cele pretinse într-o formă larg ancorată în religie, artă, poezie, muzică, medicină, psihologie, spiritualitate, ştiinţă, filozofie, societate, istorie şi în chiar discuţia sinceră, umană, directă şi bine rostuiă a unui om conştient de sine şi de realitatea din jur.

Medicul şi filozoful Geo Săvulescu reprezintă o categorie cu totul specială de oameni. Acei oameni care doresc să afle, totuşi, ceva despre consistenţa vieţii, a existenţei omului ca şi individ care trăieşte şi care are dreptul la răspunsurile câtorva întrebări. Ne naştem, creştem, trăim, percurgem viaţa şi la un moment dat trecem pe un alt tărâm, cel al nefiinţei. Toate acestea par a avea un rost, dar acest rost este opacizat de o aparenţă inconsistentă. Totuşi, ce anume transformă actele unei vieţi din posibil doar, în obligatoriu. Din ce cauză se întâmplă în vieţile noastre tot ceea ce se întâmplă? Ce rost au toate acestea? Probabil că un bătrân şi autentic călugăr ar zâmbi ştiind că nu se pot găsi cu uşurintă aceste răspunsuri pentru o viaţă reală, efectivă şi construită material. Şi că în nici un caz, astfel de răspunsuri nu conţin cuvinte ci doar idei cooptate metafizic prin spaţii ce nu sunt uşor accesibile în casele oamenilor, ci mai mult, prin chilii ori prin scorburile stâncilor, făra a se lasa uşor privite.

De ce sunt aşa de ermetic zăvorâte explicaţiile vieţii? De ce suntem puşi a trăi, a suferi sau a fi fericiţi şi a ne întreba fără a putea înţelege explicit aceste sensuri?
Cartea reuşeşte sa deschidă o geană de lumină optimistă asupra acestui subiect, găsind explicaţii în subconştientul uman, în acea personanţă, pe care a prezentat-o lumii filozoful Lucian Blaga.

Parcurgerea paginilor cărţii nu poate fi decât o delectare pentru un cititor interesat. Munca de a studia şi de a înţelege firele ce ţes, într-o formă globalizatoare şi generalizabilă, întreaga gândire a filozofului Lucian Blaga, nu a fost în zadar. A câştigat autorul cărţii, dar mai ales au câştigat cei ce doresc să cunoască şi să-şi adauge, citind cartea, filozofia blagiană dintr-un punct de vedere remarcabil.
Sinceritatea scrisului cărţii este debordantă, dacă se poate spune aşa despre sinceritate. Aici se poate.

De obicei oamenii, după ce înţeleg un lucru îl transmit celorlaţi cu o anume zgârcenie, repetând drumul nesigur al înţelegerii lor, pentru o asigurare, o confirmare pe care o cer în schimb, dar adăugând şi o ambiguitate din cauza unei păreri de rău. Geo Savulescu vorbeste despre Lucian Blaga ca şi când mii şi mii de oameni au parcurs deja şi au adâncit opera acestuia, aşa cum dânsul a făcut-o deja, de-a lungul unei vieţii, chemând astfel cititorul prieteneşte spre a fi curios şi pozitiv şi pentru a afla lucruri esenţiale şi importante despre opera blagiană.

Închei redând mai jos unul dintre ultimele pasaje ale cărţii, despre efortul de a scrie cartea şi despre credinţa autorului:

,,Aş dori să traduc în alte cuvinte ceea ce tot spun de destul de mult timp. Eumeros-ul nostru, parte a inconştientului nostru, descoperit cu acest nume - inconştient- de romantici, acest om interior a lui Augustin, inconştientul adus în clinica psihiatrică de către Freud şi de Jung, ridicat în filozofie de Lucian Blaga, inconştientul acesta cu partea lui bună, cu umeros-ul, cu lucrarea noastră asupra lui, poate fi o soluţie care să ne ajute să avem un suflet mai curat, să luptăm pentru a merita să fim fiii lui Dumnezeu!
Am încercat să folosesc doar gândul, gândul filozofic, acela ce poate pătrunde în necunoscut atât cât poate el, adică atât cât pot eu.,,


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu