Ce este vina? Este o relaţie între un om şi o
ne-conformitate, nu este o relaţie între un om şi un alt om. De aceea vina
poate fi o vindecare cum poate fi şi o ne-vindecare. Un om nu îşi alocă o vină
decât după ce mintea sa a epuizat toate posibilităţile de dezvinovăţire.
Vina are două sensuri :
-
cea de la subiect, adică vina morală, psihologică, o
vină care se datorează egoismului firesc, cel originar,
-
cea spre subiect, este vina managerială sau de organizare,
vină ce are legătură cu mediul social, adică împărţirea cu ceilalţi
A fi vinovat poate fi o poziţie de asumare pentru omul ce se
simte răspunzător. De regulă un om din occident nu îşi alocă vinovăţia pentru
sistemul său, căutând vinovaţi cu orice preţ, ca parte necesară a vindecării.
Un om din orient este tentat să se privescă vinovat în primul rând pe sine,
înţelegând faptul că orice parte a sistemului lui poate fi determinată spre
evitarea greşelii.
Vina poate fi demontată prin comunicare. Corecţia este o cale
pe care se poate merge doar singur şi din proprie iniţiativă. Relativitatea
unei ne-conformităţi este însuşită personal doar şi în singurătate.
Venirea involuntară în lume stă, justificat oarecum, la baza
inacceptului vinei. Dar prezenţa
voluntară într-un sistem solicită obiectiv un accept al vinei.
Prezenţa în lume este o vinovăţie globală, relativă la
asaltul entropic al timpului. De aceea nu poate fi nici un caz social în care
vina să se privească cu apartenenţă sinceră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu