De când am auzit pentru
prima oară această expresie mi-a rămas în minte, mai mult intuitiv, contra-sensul dintre înţelesul cuvântului ,,doar”
şi cel al înţelesului cuvântului ,,poate”.
Când se apelează la această expresie? .. ,,Fără
doar şi poate,,
Atunci când se
fac asigurări asupra ideii că nu există o altă cale de mers sau nu se găseşte
uşor o altă cale, la fel de sigură. Mai mult spus, pe calea pe care se va merge
lucrurile sunt evident în ordine.
Pe lângă faptul
că am auzit expresia în limbajul curent, am găsit-o folosită şi în literatură
sau în lucrări tehnice scrise.
Cuvântul ,,doar,,
are una dintre explicaţii în DEX dată prin expresia ,,fără doar şi poate,,
adică ,, fără nici o urmă de îndoială,, sau ,,neapărat,,. Pe de altă parte
explicaţia sensului cuvântului în DEX este bazată pe ,,cumva, oare, oarecum,
poate, sensuri îndepărtate de precizia dată expresiei.
Cuvântul
,,poate,, este sinonim cu ,,posibil, probabil, pesemne, păsămite,,.
Recent am citit
un articol al doamnei Ileana Vulpescu în care se precizează faptul că expresia
,,fără doar şi poate,, este folosită în mod eronat, deoarece forma sa iniţială
şi corectă este ,,fără dar şi poate,,.
Excluderea
categorică prin ,,fără,, a lui ,,doar,, şi al lui ,,poate,, pare la prima
vedere în ordine pentru a scoate în evidenţă neechivocul necesar a fi spus.
Privind, însă, cuvântul
,,dar,, comparativ cu ,,doar,, în
relaţile dintre cuvintele ,,dar/poate,, şi ,,doar/poate,, aceste relaţii sunt
diferite. Pare mai plauzibilă greutatea relaţiei ,,dar/poate,, în a exprima
ideea finală a expresiei puse în discuţie.
Auzind expresia
spusă aşa : ,, fără dar şi fără poate,, transmiterea ideei de ,,fără nici
o urmă de îndoială,, pare firească. Simplificarea ,,fără dar şi poate,,
presupune o anumită greutate în a fi ascultată, dar nu duce la sesizarea unei
discrepanţe ideatice, aşa cum se întâmplă în cazul ascultării expresiei ,,fără
doar şi poate,,.
Cum de s-a
strecurat în DEX, totuşi, o astfel de aproximaţie? Între ,,doar,, şi ,,dar,, este o distanţă
sesizabilă.
,,Doar,, vorbeşte
despre o condiţionare asupra neechivocului mai nuanţată decât vorbeşte ,,dar,,.
Tocmai acest grad diferit de nuanţare face ca sensul lui ,,dar,, să fie mai
adecvat expresiei decât sensul lui ,,doar,,.
Nu ştiu ce
documentare are doamna Ileana Vulpescu asupra a ceea ce a afirmat privind
corectitudinea lui ,,dar,, în raport cu ,,doar,,. Eu îi dau crezare. Nu pentru
că este o personalitate în domeniu sau pentru calităţile de scriitoare, ci
pentru că orice vorbitor atent al limbii române poate cântări şi poate distinge
situaţia singur.