(Articol dedicat publicării în revista Meridiane culturale, Tg Mureş, 2026, director scriitorul Constantin Nicuşan.)
În 29.11.2025 a avut loc la Studioul Regional de radio Tg Mureş
Colocviul revistelor de cultură şi de ştiințe umaniste din România, sub grija
atentă a cunoscutului şi neobositului om de cultură Eugeniu Nistor. Au
prezentat lucrări o seamă de personalități din lumea academică locală şi
centrală. Despre revista Noema a Academiei Române, acum desființată, a vorbit
redutabilul cercetător, d-na CS II, dr. hab. Henrieta Şerban, amintind elogios
şi de redatorul şef al revistei, profesorul Gorun Manolescu. Iar despre
inteligența artificială şi ştiințele umaniste a vorbit cu miez, prof. univ. dr.
Iulian Boldea. La lecturile publice ce au avut loc, atunci când am fost invitat
să citesc un text literar din ultimele două cărți apărute, am schițat cât am
putut de scurt câteva lucruri ce leagă strâns revista Noema a Academiei Române
de ideile prezentate de către vorbitori şi de câteva persoane aproape istorice
pe care le-am cunoscut direct şi cu care am colaborat multă vreme. După ce m-am
întors la locul meu, îmi făcem probleme că am fost nevoit să par că mă laud,
ceea ce nu mă încântă niciodată. Dar directorul revistei Meridiane Culturale,
scriitorul Constantin Nicuşan, prietenos şi vizibil impresionat de cele
prezentate, a venit la mine, mi-a întins ultima apariție a revistei şi mi-a
propus călduros să scriu un articol în care să dezvolt mica mea expunere. Revista
Meridiane Culturale este o revistă bine construită, de arte, ştiințe şi
spiritualitate. Cele ce urmează pot fi socotite pagini ale unei anume istorii
umane a revistei Noema, a gândirii şi filozofiei româneşti şi nu numai.
I.
Cartea ,,Eseu despre modelul onto-informațional-fenomenologic propus de Mihai
Drăgănescu - Arhitectura sa și caracteristicile principale” apărută la Editura Paideia,
Bucureşti, 2022, este reeditată cu adăugiri şi precizări suplimentare în anul
2025. A primit premiul ,,Petre Sergescu 2024” din partea Academiei
Române, premiu dedicat Istoriei Ştiințelor şi Tehnicii, fiind tradusă în şapte limbi.
Profesorul Gorun Manolescu, autorul cărții,
şi-a legat o bună parte de viață de cea a Comitetului
Român de Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii
(CRIFST), fondat de către academicianul Mihai Drăgănescu,
fiind redactorul şef al Revistei Noema a Academiei Române între anii 2002 şi
2018.
Specializat în Informatică şi în studiul Inteligenței Artificiale,
profesorul Gorun Manolescu a iubit dintotdeauna gândirea în genere şi
filozofia, cu precădere. A studiat aplicabilitatea marilor teorii filozofice în
segmentele principale de istorie ale culturilor
lumii, publicând mai multe cărți de succes de-a lungul timpului.
Contribuțiile sale în această zonă de analiză a globalității gândirii, la
nivelul larg al umanității, sunt remarcabile.
Profesorul Gorun Manolescu a fost şi un membru activ şi important al
,,Şcolii de înțelepciune Constantin Noica”, înființată de către medicul şi
filozoful Geo April Săvulescu, 1932-2022, licențiat în medicină şi în
filozofie. O personalitate în domeniul studiului filozofic, cu dedicare în
valorificarea operei blagiene. Geo April Săvulescu a fost şi unul dintre
ucenicii apropiați şi vrăjiți ai filozofului Constantin Noica, în perioada
locuirii acestuia la Păltiniş. Geo April Săvulescu a scris şi publicat două
cărti de referință despre gândirea filozofică a lui Lucian Blaga, ,,Lucian
Blaga - filozofia prin metafore”, vol I, 2002 şi vol II, 2012.
,,Şcoala de înțelepciune Constantin Noica” a funcționat în ultimele trei
decenii, la Bucureşti, sub forma unui club de dialog şi lectură filozofică.
Având mai mulți membri de marcă, cum ar fi academicienii Nicoale Alexandru Breban, Alexandru Surdu,
Nicolae Popescu; din diaspora, prof. Constantin Virgil Negoiță
(coautor cu Dan A. Ralescu al lucrării celebre "Mulțimi şi logici Fuzzy"), prof. Nicolae Balotă; din țară, profesori
şi cercetători: Ion Ianoşi, Paul Flondor, Angela Botez, G.G. Constandache, Ana
Bazac, Cătălin Ioniță, Bulz Nicolae, Gorun Manolescu, Dan Psatta, Ion Macri,
Nicolae Florean Pinte şi mulți alții. O mare parte a textelor publicate în
revista Noema erau discutate şi inspirate din dezbaterile şi discuțiile ce
aveau lor la întâlnirile Şcolii de Înțelepciune.
Întâlnirile aveau loc fie la Bucureşti, pe
strada Căderea Bastiliei, 32, unde îşi avea reşedința permanentă medicul Geo
April Săvulescu, fie pe drumul dintre Bucureşti şi Clinceni, unde îşi avea
reşedința de vară. Pe lângă întâlnirile obişnuite, aici se organizau şi
întâlniri punctuale. Aşa a avut loc întâlnirea dintre Gorun Manolescu, Geo
April Săvulescu, Nicolae Florean Pinte şi regretatul filozof şi academician
Alexandu Surdu. Atunci Nicolae Florean Pinte şi-a prezentat Teoria Speciilor
Informaționale (TIS) şi Codul liniar, două descoperiri ştiințifice de senzație, care stau la baza a numeroase aplicații tehnice
de inteligență artificială actuale. Filozoful Alexandu Surdu, la rândul său un
admirator al filozofiei şi gândirii blagiene, autor al cărții ,,Gânduri despre
Lucian Blaga”, Ed. Ardealul, 2020, a privit cu entuziasm şi optimism această
teorie, fiind uluit de conținutul misterios al Codului liniar, cod ce depăşeşte
logica matematică actuală, putând fi socotit o nouă constantă universală.
Teoria Speciilor Informaționale depăşeşte modelul global şi actual al
dezvoltării Inteligenței Artificiale. În paranteză fie spus, din punctul de
vedere al filozofiei blagiene, actuala Inteligență Artificială urmează drumul
spre un peisaj global încropit în haos, al cunoaşterii paradisiace, lucru
vizibil, pe când Teoria Speciilor Informaționale urmează calea cunoaşterii
luciferice, ducând spre adâncul gândirii umane. Inteligența artificială actuală
este o inteligență repetitivă, bazată pe un stoc uriaş de informații, capabilă
să folosească aproape sinergic, doar, acest stoc în fel şi chip. Nu este bazată
pe o inteligență creativă, care să producă idei originale aduse din neantul
intelectului uman, adică din afara acestui stoc de informații. Şi noi oamenii,
individual, suntem dotați cu una dintre cele două tipuri de inteligență ce sunt
antagonice, cea repetitivă şi cea creativă. Acest amestec al inteligențelor,
postulat de Natura mamă, a dat şi dă bătăi de cap şi confuzie tuturor
societăților umane. Pentru că, trebuie spus, inteligența creativă este rară şi
dată genetic, născută, pe când inteligența repetitivă este multă şi învățată,
muncită. Inteligența creativă este cea antemergătoare inteligenței repetitive. Inteligența
repetitivă se hrăneşte din cea creativă şi este mereu doar un rezultat al
inteligenței creative.
Dând înapoi cele aproape două decenii ce au
trecut cu repeziciune, de când au apărut primele două cărți despre TIS, (Teoria
Speciilor Informaționale, Ed. IRECSON, 2007 şi Teoria Speciilor Informaționale
şi Inteligența Artificială, Ed. SemnE, 2011), amânarea de către Nicolae Florean
Pinte a publicării celei de a treia cărți şi a celei de patra cărți despre TIS,
este un lucru pe care profesorul Gorun Manolescu, dar şi eu, îl regretăm şi îl
vedem ca neproductiv şi aparent de neînțeles. Oricum, şansele ca o Inteligență
Arficială de tip creativ, adică profund umanizată, să fie mai blândă cu omul
decât cea seacă, cea mecanicistă, repetitivă, sunt cu siguranță mai mari. De
ce? Pentru că atunci când Maşinile vor gândi cu totul singure, vor fi nevoite
să ştie de credință şi de Dumnezeu, să simtă asta şi să țină seama. În viitorul
nu prea îndepărtat, o scăpare uşoară de acest lucru, desigur periculos,
civilizația umană actuală nu are.
Subiectele întâlnirilor, expunerile şi
dialogul specifice acestei şcoli de filozofie merită să fie adăpostite într-o
carte, pentru că aparțin de acum istoriei gândirii şi filozofiei româneşti. Ar
fi, poate, la fel efortului meritoriu al scrierii acestei cărți despre Modelul
drăgănescian, o faptă pe care doar profesorul Gorun Manolescu o mai poate
împlini.
Mai adaug un lucru. Prietenul
foarte apropiat al profesorului Gorun Manolescu, medicul şi filozoful Geo April
Săvulescu, un om de o mare inteligență şi capacitate de gândire şi înțelegere,
a visat în acelaşi spirit la o împlinire a filozofiei româneşti. A visat la o
readucere în actualitate a operei lui Lucian Blaga. Îşi dorea ca ideile
filozofului, cele din Trilogia cunoaşterii, Cunoaşterea Luciferică în special,
cea care pune bazele cercetării ştiințifice aprofundate, să fie valorificate în
mod real de către actuala societate românească. Din partea grupului restrâns pe
care l-a fondat, format din filozoful Geo April Săvulescu, profesorul Gorun Manolescu,
cercetătorul Nicolae Florean Pinte şi inginerul Cornel Mărginean, au rămas trei
cărți: două despre Teoria Speciilor Informaționale şi cartea Originile energiei
– Trei întrebări despre energie, scrisă de către Cornel Mărginean. Dar se pot
adăuga aici şi cele două cărți despre ,,filozofia prin metafore a lui Lucian
Blaga”, lăsate de Geo Săvulescu, cele în care se aprofundează conceptul
căutării şi folosirii metaforei, ca speță filozofică valabilă practic. Trebuie
spus că folosirea metaforei în ştiințele noi este prolifică şi aduce
posibilitatea de a se pătrunde pe căi nebănuite în ,,spațiul profund al ideii”.
Teoria Speciilor Informaționale se bazează şi pe capacitatea minții umane de a
exploata ,,semnificația metaforei”, naşterea acesteia şi drumul pe care îl parcurge
între conştientul şi inconştientul omului în relațiile cu Realitatea.
Ideile acestor cărți sunt inspirate, descoperite şi descrise sub
îndemnul şi semnul ,,ideii teorice” şi al ,,scândurii de salt”, al modelului de
gândire denumit ,,luciferic”, adică cel al divizării succesive a ,,misterelor”
sau necunoscutelor ştiințifice, propus de către filozoful Lucian Blaga.
Suportul matematic al cărții Originile energiei se bazează pe ,,teoria
dualității lui zero”. Publicarea şi recunoaşterea premiselor acestei teorii în
revista Noema, a fost un pas important în istoria scrierii acestei cărți. Un
alt articol de referință publicat în revista Noema a fost cel întitulat ,,Cum
văd eu postmodernismul”, o expunere a unui model filozofic nou de percepție a
,,Realității”, utilizat de asemenea în cartea Originile Energiei.
Spre exemplu, cele trei întrebări ale cărții
Originile energiei sunt: Energia curge din timp? Energia curge din spațiu? sau
Energia curge din informație? În momentul de față toată ştiința consideră că
energia curge din timp, toate procesele naturale şi toate maşinile energetice
folosesc derivate temporare pentru accesul şi utilizarea energiei. Omul poate
folosi energia doar în momentele în care aceasta se deplasează temporar şi
diferențial dintr-o formă în altă formă! Atât. În rest, energia latentă, este
valoroasă comercial şi strategic, dar nu are nici o utilitate concretă pentru
lumea omului. Această ,,curgere” nu este una de tip teoric, adică este,
aparent, nu atât de misterioasă. La scrierea cărții curgerea din spațiu a
energiei era o întrebare şi o ,,idee teorică”, noțiune introdusă de Lucian
Blaga, pentru că însăşi presupunerea acestei întrebări era un mister. Dar de
atunci, de acum mai bine de un deceniu, dezvoltarea uluitoare a biologiei
celulare a dovedit că fotosinteza este un proces de transfer de energie în care
,,energia curge din spațiu” şi că respectă ,,modelul matematic al alăturării”,
cel propus în carte pentru acest gen de transfer de energie. Pe înțelesul
tuturor spus, un proton al nucleului atomului de Azot, aflat în celulele
energetice specializate ale frunzei, face naveta ciclică şi spațială între două
puncte, unul în care se încarcă, în prima alăturare, luând energie de la
fotonul trimis de soare, şi unul în care se descarcă în a doua alăturare, cu un
electron, acesta fiind capabil ulterior să-şi mărească o ,,sarcină electrică”
şi să devină o formă de energie utilă în conglomeratul organic de atomi de
carbon, hidrogen şi oxigen al plantei. Aş putea spune cu simplitate că atomul
de Azot este sursa miraculoasă a vieții noastre pământeşti! Pentru că aşa cum
atomii de Siliciu şi Germaniu fac posibile legăturile electronice de energie şi
informație, atomul de Azot este capabil să transfere energia nevie a soarelui
unor celule vegetale, vii. Aşadar o idee teorică de acum un deceniu, adică o
idee cu o mare greutate, care inițial nici nu solicită o verificare imediată,
s-a dovedit valabilă astăzi. Omul încă nu are posibilitatea de a obține energie
preluată din spațiu. În spațiu nu există doar energia solară diurnă. Dacă lumea
ştiințifică ar afla despre curgerea din spațiu a energiei ar putea imagina
maşini capabile să folosescă această resursă inepuizabilă. Panourile solare nu
obțin energie la fel frunzei. Era actuală este cea a energiei ce curge din
timp. Iar era în care energia va curge din informație este cea în care
descoperirile pe care le prezice academicianul Mihai Drăgănescu în modelul său
se vor adeveri practic. Dar nu numai cele ale lui Mihai Drăgănescu ci şi cele
ale lui Nicolae Florean Pinte, al cărui ,,Cod liniar” a stat la baza modelului
fizic şi matematic pentru descrierea curgerii din informație a energiei, model
aflat în cartea Originile energiei.
II.
Revenind la ,,Eseul…” publicat de Gorun Manolescu, ideile cărții
premiate de către Academia Română nu pot fi simple, având în vedere
complexitatea acesteia. Cu atât mai mult referințele la teoria modelului onto-informațional-fenomenologic propus
de către Mihai Drăgănescu.
Folosirea de cuvinte cât mai
simple, pentru a descrie înțelesuri complicate, necesită existența unui
articol, ca cel de față, destinat cu precădere marelui public.
Profesorul Gorun Manolescu a reuşit acest lucru în cartea sa, folosindu-se de
talentul său literar, adăugat cunoştințelor şi erudiției.
Ființa, adică esența noastră
omenească, este destinația întregului demers ontologic al acestui text de
carte. Adică ,,ființa” ca ajungere fenomenologică, împinsă de informația pură,
situată în lanțul unor zone categoriale mai greu accesibile cititorului acestei
cărti. Travaliul profesorului Gorun Manolescu, documentarea şi asamblarea
întregii expuneri a eseului, a durat mai bine de cincisprezece ani.
Pentru a transfera cititorului ideea despre acel spațiu/câmp pe care îl
descrire teoria modelului drăgănescian, profesorul Gorun Manolescu face paşii
mici ai înțelesului minții pe o cărăruie greu
de intuit dar vizibilă şi citibilă. În primul rând vă propun o explicitare
necesară a particulei lingvistice ,,orto”, cea pe care a ales Mihai Drăgănescu
să o folosească pentru a desemna fondul prin care se revarsă ,,informateria” în
spațiul pe care îl umple apoi materia, născând lumea noastră, constant şi
perpetuu. Această lume fizică, a fizicului vizibil, adică a unei prezențe
percepute de către om sau de către un aparat, a lumii materiale/energetice.
Trecerea de la lumea fizică la ,,şțiința Fizicii”, un concept ideatic, ne poate
servi pentru a pătrunde cu mintea în ştiințele naturii. Pasul următor este cel
al metafizicii. Metafizica este o opțiune a cunoaşterii realității, între cea
teologică şi cea paralelă fizicii, aflată în structura sau în spatele relativ,
al fundalului cețos al realității.
Revenind la cele trei cuvinte cheie ce formează numele modelului,
analizând ideea cuvântului ,,orto” se ajunge la sensul unei spuse prestabilite
a autenticului. Ideea ,,orto-discursului”, atestată documentar, a fost
pronunțată pentru prima dată chiar de către Isus, cu sensul lui ,,Adevărat, vă spun vouă…” Aici sensul lui
,,orto” este, probabil, cel mai apropiat de cel al intenției academicianului
Mihai Drăgănescu. Semnificația particulei ,,orto” se regăseşte şi în relația
orto-doxa, adică adoptarea unei orientări, unei conduite drepte a unei
credințe, cu sensul de adevăr. Dar şi orto-grafia, adică scrierea corectă, cea
conformă unor reguli, este prestabilirea ordonată şi sensuală a înşiruirii unor
semne scrise.
Ortofizica, fizica cea adevărată sau fizica cea din spatele fizicii
cunoscute, este cea care naşte, ordonează, determină şi împlineşte fizica pe
care o cunoaştem. Suntem obişnuiți cu ,,materia categorie”, ca obiect comun al
filozofiei şi al ştiințelor. De la materia cu aspect fizic şi energetic avem de
parcurs nişte ante paşi pentru a ajunge la informaterie şi la ortofizică, adică
acea cale de producere a informației din care se frământă apoi amestecul de
informație, energie şi substanță pe care noi îl numim acum realitate şi lume.
Dacă termenul ,,onto”, cel ce deschide modelul face referire la ființă,
în speță la ființa umană, termenul ,,orto” face referire la resursa materiei
primordiale, nelipsite, a informateriei, ca leagăn prim al aceleaşi ființe,
omul. ,,Ortofizicul conţine informaţii-fenomen, cu structuri flue, instantaneu schimbătoare… de natura
unui câmp energetic material-specific
numit „informaterie”, care apare în
tranşe finite.”(citat din eseu)
Aici se poate face o oarecare paralelă între ideile teorice ale lui
Mihai Drăgănescu şi cele ale lui Nicolae Florean Pinte: Acel ,,loc al
spațiului” numit ,,ortofizic”, din punct de vedere informațional, se asimilează
Teoriei Speciilor Informaționale şi cu acel prim strat din adâncimea lumii
,,Tărâmul Formelor culturale ale Înțelesului”, adică acel loc din care vin
ideile în mintea umană. Dar se asimilează şi mai bine cu următoarele două
straturi, pe care le descrie Teoria speciilor informaționale, cele inaccesibile
încă minții umane, cele ale Marilor Adevăruri şi ale Adevărurilor de Nepătruns.
Ambii autori susțin, implicit sau explicit, faptul că drumul spre aceste
tărâmuri ale ideilor poate fi parcurs de către mintea omului.
Mergând mai departe în raționamentul formării materiei Mihai Drăgănescu
introduce noțiunea de ,,lumatie”. Lumatia este materia neformată, latentă,
aflată în profunzimea lumii, cea care în contact cu ,,informateria”, modelează
informațional viitoarea materie, viul şi neviul, existentul şi inexistentul,
cunoscutul şi necunoscutul. Dacă suntem
atenți, ne dăm seama că din punctul de vedere al filozofiei blagiene, modelul
lui Mihai Drăgănescu este unul eminamente de cunoaştere luciferică, ducând prin
trepte ale unor mistere, mereu mai adânci, spre resursa ultimă a materiei.
Chiar dacă ipotezele originale şi uluitoare ale gânditorului Mihai
Drăgănescu sunt încă departe de a putea fi verificate ştiințific, ideile
aferente acestui discurs filozofic rămân valabile şi sunt încă posibil
verificabile în viitorul ştiințelor avansate, cele de frontieră. Nu pot fi
greşite, şi nu pot fi date la o parte pentru că se mulează pe tot ceea ce
ştiințele actuale au descoperit, descoperă şi vor descoperi. Importanța acestui
model rezidă din determinările informaționale ce se pot ataşa acestui fenomen
de formare a materiei. Modelul nu este unul neapărat teologic, căutător al
ființei devenite, ci unul complex metafizic, al ființei pre existente şi
devenite, adică un model acordabil cercetării ştiințifice.
Ancorarea sistemului drăgănescian în diverse izvoare ale filozofiei îi
aduce, din partea lui Gorun Manolescu, un sprjin autentic şi o trasabilitate
viitoare benefică. Începând cu viziunea aristotelică a ființei şi ajungând la
previziunile lui Kant şi Huserl şi aplicațiile lui Heidegger asupra ființei,
prin prisma modelului ontic, se dezvoltă ideea de imaterialitate primă a
izvorului lumii, de transfer de adevăr de la cauză la efect şi de la logos la
ființă. Conceptul ortofizic de substanță imaterială sau substanță fără de
materie, demonstrat temeinic de către Gorun Manolescu, folosindu-se de relația
de calcul a energiei descoperite de către Albert Einstein, este pe atât de
vechi cât este şi extrem de nou în ştiințe. Fotonul nu are o masă de natură
materială ci o masa rezultată dintr-o concentrare de energie. Ceea ce este
fundamental diferit de ideea că unele subdiviziuni ale particulelor mai mici
decât un foton nu ar fi substanțe, dacă nu ar conține materie. Acestea conțin
acea ,,informaterie” pe care o prevede şi o prezice Mihai Drăgănescu. De ce
este acest lucru important pentru viitorul ştiințelor? Pentru că abordarea
informaterială a substanței, legate energetic şi codificate informațional până
la cea mai mică particulă elementară posibilă, chiar nedescoperită încă,
schimbă înțelegerea şi descrierea comportamentului acestor particule. Adică ar
schimba benefic dezvoltarea şi înțelegerea teoriei cuantice. Tentative şi
intuiții de acest gen au existat de la filozofii stoici şi până astăzi. Chiar
şi la filozofii români, pe care Mihai Drăgănescu îi recunoaşte: Ioan Petrovici, Constantin Rădulescu-Motru, Florian
Nicolau, Nicolae Paulescu, Eugen Macovschi, Alexandru
Surdu la care se adaugă filozoful David Bohm, unul dintre apropiații lui Robert
Oppenhaimer, cel care a adus contribuții majore la fabricarea bombei atomice.
David Bohm propune o ,,Teorie ontologică” cu mult înaintea lui Mihai
Drăgănescu, ca pe o formă nouă a teoriei cuantice, a unor realități subiacente
mult mai flexibile şi mai nedeterministe decât se credea în secolul trecut.
Teoria lui Bohm nu este încă epuizată cum nu este epuizat nici modelul
ontologic al lui Drăgănescu. Fizicianul şi gânditorul David Bohm, a avansat şi
idei despre conştiință şi gândire, fiind, pe undeva, un precursor al gândirii
lui Mihai Drăgănescu.
Mihai Drăgănescu nu exclude o valență teologică a modelului său, în
condițiile în care ființa umană are acces, în mărutaiele informateriei, la
comuniunea cu o Conştiinţă Fundamentală, oarecum asimilabilă divinului.
Căutările febrile ale lui Mihai Drăgănescu pentru înțelegerea adâncă a
informației se precipită în ideea fenomenologică, a unei informații
fenomenologice, dar care vizează un joc complex al alăturării semnificațiilor,
până la implicarea matematizată a semanticii. Apropierea informației de o
măsură entropică a relațiilor şi interdependențelor cuantice dintre părți, pare
a fi posibilă. Însă, trebuie menționat, lămurirea ,,noțiunii de informație”
este încă în curs în filozofie şi în lumea ştiințifică şi va mai fi multă
vreme.
Revenind la modelul de a descoperi adâncimile Realității din punctul de
vedere al cunoaşterii blagiene, este evidentă influența acesteia asupra
gândirii academicianului Mihai Drăgănescu, prin abundența de idei teorice şi
mistere, unele deschise altele nu, date fiind lumile ipotetice propuse, aflate
toate dedesubtul tangibilului realității cunoscute. Pot spune că din acel grup
format cu mulți ani în urmă de Geo April Săvulescu privind valorificarea
teoriilor cunoaşterii ale filozofului Lucian Blaga, cartea scrisă de profesorul
Gorun Manolescu este cea de a şasea care apare sub semnul gândirii luciferice
blagiene. Aşadar, regretatul domn Geo Săvulescu, un adevărat gentleman de spiță
boierească română, cu Şcoala sa de înțelepciune filozofică, frumos numită Constantin
Noica, şi cu Grupul său dedicat filozofului Lucian Blaga, lasă în urma sa şase
cărți care pot cu siguranță schimba lumea! Eu am convingerea că următoarele
două cărți ale lui Nicolae Florean Pinte, care promoveaza o Inteligență artificială
creativă, care sunt deja elaborate, atunci când se vor adauga acestei liste, îl
vor bucura pe acest mare om, acolo în ceruri de unde ne priveşte, alături de
Isus, cu bunătatea sa şi cu blândețea sa!
În ultima parte a cărții se pun față în față, printr-o strădanie
exemplară a lui Gorun Manolescu, modelul onto-informațional-fenomenologic a lui Mihai
Drăgănescu şi modele comparabile ale lui Kant, Huserl şi Aristotel. Rezum
anumite idei, reprezentative, fără a intra în detalii. Din apriorismul
insistent al lui Emmanuel Kant filozoful distinge multiplicarea ideii de
anterioritate prin nivele mereu noi, ceea ce îi permite, în cele din urmă, să
propună un anume nivel al materiei prin modelul său numit ,,nivel orto-fizic”.
În ceea ce priveşte partea fenomenologică a modelului său, gândirea lui Edmund
Huserl are o importanță aparte, legată de acea ,,conştiință pură” pe care
acesta o poziționează ca fenomen ultim, pe care însă, Drăgănescu îl prelungeşte
curajos şi temerar în ,,zona orto-fizicului”. Pentru aportul aristotelic
filozoful utilizează fondul primar, nealterat de modernitate, al ideilor lui
Aristotel. Şi descrie ,,ortofizicul” ca pe un câmp de energie şi informație cu
valențele de substanțialitate ale unui fel de spațiu, dar cu neajunsul unei
instantaneități temporale, care nu ne este proprie minții umane sau
gândirii.
Ceea ce face profesorul Gorun Manolescu cu această carte se poate rezuma
astfel: Compilează întregul de idei ale maestrului său, studiind în profunzime
opera scrisă şi publicată, lăsată țării noastre dar şi întregii lumi academice.
Primeneşte şi aduce în actualitate, prin contribuții evidente, modelul onto-informațional-fenomenologic al mentorului
său, filozoful şi academicianul Mihai Drăgănescu. Aşază în întregul filozofic,
dar şi ştiințic actual, şi acordează la prezent toate ideile lui Mihai
Drăgănescu, legate de modelul său. Nu se îndoieşte nici o clipă că valoarea
acestui model este reală şi este convins că, în cele din urmă, se va ajunge în
marea lume ştiințifică la valorificarea acestui sistem. ,,Ideea-informație” ca
atare, informația cea mare, cea care ,,îi vine omului” nu este o simplă
producție a ființei şi minții umane ci este o rezultantă a câmpului nivelului
orto-fizic al materiei. Această minune a naturii, alăturată aşadar minții
omului şi acceptată de către ştiință va schimba din temelii orice abordare
viitoare din ştiințe. Nu sunt întâmplătoare traducerile cărții şi interesul
academic internațional. Şi nu este întâmplător faptul că un român, în ființa
domnului profesor Gorun Manolescu, este conştient şi pune la bătaie totul
pentru a nu se pierde în neant opera maestrului său!
La nivel românesc, însă, lucrurile rămân în acea zonă a ,,nebăgării în
seamă”, specifică unei societăți lipsite de valori cu rost, oricare ar fi
acestea. Din păcate, din toate cele scrise mai sus s-ar putea să se aleagă ceva
doar dacă, prin întâmplări fericite, ar ajunge o crâmpeie pe masa unor oameni
de ştiință din țările dezvoltate, curioşi şi încrezători în astfel de miracole,
ieşite accidental din culturile minore, cum s-a mai întâmplat în istorie.
Pentru că, atât Lucian Blaga cât şi Mihai Drăgănescu, dar şi Nicolae
Florean Pinte sunt români atinşi de geniu, fiecare cu măsura proprie. Doar că
trebuie spus, din păcate s-au născut într-un loc, altfel binecuvântat, dar
bătut de nenoroc.
Cornel Mărginean, membru al
,,Şcolii de înțelepciune Constantin Noica”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu