Arta
parşivă de a-i ȋndatora pe ceilalţi
Formele de ȋndatorare sunt de o mare diversitate. O
bună parte dintre ȋndatorările dintre oameni sunt artificiale. Viclenia este
aici meşteră pentru orice amănunt. Un om viclean ȋi ȋndatorează pe ceilalţi şi
pentru aerul pe care ȋl respiră aceştia. Atȃt de perversă este această atitudine.
A fi viclean nu are limite sociale, de la poziţia de conducător de stat,
director sau şef, ȋn general, şi pȃnă la nivelul unei femei de serviciu. Pot fi
găsiţi vicleni oriunde.
Exemplul care urmează este uluitor de pervers, nu
ţine de faptul că poţi ȋndatora un om şi cȃnd ȋi faci un serviciu care nu te-a
costat nimic, dar tu ai grijă să dai aparenţa unui mare efort, caz clasic de
ȋndatorare perversă, ci chiar mai mult:
Femeile de serviciu de la Supermarket ȋşi ȋncep ziua
de muncă. Şterg cu mopul şi mătură prin locurile unde maşina de măturat nu poate
intra cu periile, să aspire. Lasă intenţionat ici colea cȃte o firimitură, o
bucăţică de hȃrtie, suficient de mică ȋncȃt să nu fie imputabilă, la o adică,
sau o bucăţică de pufarin. Ori sunt neglijente, dar nu cred. Cȃnd mai trec o dată,
peste o oră sau două, să mai poată aduna. Trebuie să aibe grijă să acopere
timpul lor cu muncă, oricȃt de mică este plata. Dacă patronul este mai atent şi
va reduce ȋncă un post, dovedind că merge şi aşa treaba! Nu este bine. Ȋndatorarea
şefului este atent realizată, indirectă şi doar presupusă, atȃt cȃt permite decorul
de relaţionare. Imaginea muncii se obţine iar conducătorul este deteminat să
ţină seama.
Dar nu acesta este exemplul. Privind acum femeile de
serviciu, ȋmi amintesc un fapt
incredibil petrecut cu ani ȋn urmă la locul meu de
muncă, pe această temă. Cum poate ȋndatora o femeie de serviciu managementul la
cel mai ȋnalt nivel.
(Revolta femeii de serviciu, pe de altă parte, are
un fond social bine aşezat şi firesc. Făcȃnd curat unor persoane a căror muncă
nu o ȋnţelege, munca de birou, ȋşi crează impresia că, de fapt singura persoană care munceşte pe
ȋntregul etaj este ea. Da, este singura persoană care munceşte fizic. Din acest
fel de revoltă, se ajunge, ȋntr-un sistem politizat, ca este cel actual, de
stat, ca o femeie de serviciu să se ducă să ȋşi cumpere o dimplomă şi să revină
pe unul din posturile pe care le-a invidiat ȋnainte.)
Sunt femei de serviciu de aceeaşi diversitate cum
sunt şi ceilalţi lucrători. Cele sincere şi harnice, după ce termină o porţiune
de curăţenie se odihnesc făţiş şi apoi continuă. Cele şmechere nu fac aşa. Acestea
se ascund cȃnd se odihnesc iar cȃnd muncesc au grijă ca munca lor să fie cȃt
mai vizibilă. Ele ştiu că cel mai bine este ca imaginea lor, fie şi cu ȋncetinitorul,
să fie doar ȋn mişcare.
Am surpins cȃndva o fază de aparenţă a muncii unor
femei de serviciu care m-a frapat. Curăţenia se făcea prin eliberarea biroului
preţ de cȃteva zeci de minute, timp ȋn care două femei de serviciu, făceau
curăţenia. După ce am ieşit, acestea au ȋnchis uşa, au mers la colţul unde era coşul
de gunoi şi l-au răsturanat pe duşumea ȋn mijlocul ȋncăperii, după care a
redeschis uşa. Privind de pe hol impresia era de curăţenie generală dar şi de
murdărie generală. Murdăria sugerată, atribuită locatarului, era o chestiune
colaterală, mai puţin importantă pentru ele, poate nici măcar conştientizată. Apoi
au ȋncetinit şi au ȋnceput să şteară praful de pe mobilier şi de pe geamuri,
ȋnsă pentru cine trecea pe hol imaginea de muncă era zdrobitoare. Un maldăr de
resturi tronau pe jos, sugerȃnd volumul mare de muncă depus. M-a mirat nivelul
de perversiune al acelor femei de serviciu şi m-am gȃndit atunci că intelectul
nimănui nu trebuie neglijat, indiferent de pregătire sau de nivelul social. Dar
nu s-au opri aici, la această imagine fabricată, ci au aşteptat să audă vocea
directorului general, care adesea ieşea din biroul lui şi se ducea ȋn
instalaţii, trecȃnd şi prin dreptul uşii biroului unde munceam eu, mai la ȋncepturile
carierei. Atunci, pregătite din timp, măturau repede presupusul şi falsul gunoi
spre uşă şi acolo ȋl preluau ȋn făraş şi ȋl transferau ȋn coşul lor, aflat pe
hol. Directorului, indiferent cȃt de preocupat de probleme (reale) ar fi fost,
şi de neatent, i se transmiteau esenţele.
Ultima fază a acestei reclame de imagine incredibilă era salutul cu voce tare
dat ,,domnului director”, pentru a-l determina să ȋntoarcă capul pentru o
secundă şi să fotografieze impresionantul cadru de muncă. Nu am cum uita un
astfel de demers de a ȋndatora pe cineva, cu o atȃt de mare calificare ȋn zona
perversiunilor, care m-a lăsat atunci cu gura căscată. La o viitoare reducere a
posturilor de femei de serviciu, ȋn nici un caz cele două harnice femei nu ar
fi ajuns pe lista disponibilizaţilor.
Ce metodă de ȋndatorare mai bună, prin manipulare,
s-ar fi putut găsi?
