I. Cuvinte de lemn: implicare, mobilizare, mentalitate, manifestare

Prefaţă:

Ar fi folositor un dicţionar al cuvintelor româneşti de ,,lemn”?

Ce însemnă ca un cuvânt să fie unul de ,,lemn”?

Adică un cuvânt care a suferit în trecutul recent, care a acumulat în muzica lui, a înregistrat o stare, dintre multele stări de atunci, specifică situaţiei socieţăţii.

Cu ce anume s-au putut molipsi aceste cuvinte? Cu idei de genul: fals, demagogie, artificial, slugărnicie, ascundere, incultură, incompetenţă, servilism şi alte astfel de tare sociale, care sunt perpetuate, în mod firesc, şi acum. 

Acest minidicţionar  nu este alcătuit pentru a proscrie în limbă o sumă de cuvinte nevinovate, nici pentru a da în vileag minţile celor ce le folosesc, ascunzându-se, ci pentru a constitui un fel de document istoric al ligvisticii, care vorbeşte despre sensul traumatizat al unor cuvinte sau expresii.  

I. Cuvinte de lemn: implicare, mobilizare, mentalitate, manifestare

1 - IMPLICARE

Implicare este un termen vechi, legat de regulă de cuvântul “acţiune”, de pildă “ne vom implica în toate acţiunile menite să...” A implica are sensul căpătat de intrare în horă, dar cu un sentiment, cu pasiune, cu patos, ceea ce naşte o contradicţie pentru că de regulă ideea face referire la un şef care se apleacă formal asupra celor mici, care trebăluiesc în cinstea numelui sau şi îl ajută vrând – nevrând, să avanseze.
Cine declară că se implică sau că se va implica în ceva, spune de fapt că va fi de acum şi mai nemilos şi mai nepăsător cu subalternii şi munca acestora, în scopul atingerii obiectivului comun. Când spune în loc de “mă voi implica” -”ne vom implica” atunci minte din capul locului, gândindu-se că nu va face nimic.

2 - MOBILIZARE

“Să ne mobilizăm!” Aşa încep îndemnurile la treabă, dar nu treaba în care să muncească cel ce spune, ci ceilalţi, aflaţi sub oblăduirea lui. Adică să adunăm toate forţele posibile şi chiar mai mult, dar şi cu o convingere patriotică “demnă de laudă”. Lauda este răsplata mobilizării celor care se mobilizează, ori răsplata înseamnă întâi bani? În locul lui “să ne mobilizăm” care înseamnă de fapt debandadă, cel în cauză ar trebui să spună concret fiecăruia ce are de făcut, cui se va adresa pentru fiecare dintre probleme şi tot ceea ce  trebuia să se ştie, adică să organizeze. Mobilizare înseamnă situaţie de criză, de război şi nu de muncă. Orice activitate neorganizată este în această situaţie.

3 - MENTALITATE

Termen onest, luat singur, dar care a ajuns să ascundă o grămadă de mizerii ale minţii celorlalţi, despre care vorbeşte cu superioritate mascată emitentul. Mentalitate acum, înseamnă prostie la a doua mână. Nu se mai spune despre mintea poporului că e joasă, dar multă - “proşti, da mulţi”, ci despre o „anume mentalitate” care face ca treaba să nu meargă. Hoţia se datorează mentalităţii, ca şi corupţia şi alte jocuri perverse ale societăţii. Votul nu funcţionează pentru că sunt în joc nişte mentalităţi.

4 - MANIFESTARE

Cuvântul “manifestare” se zbate săracul între era veche şi era nouă, el nu mai poate fi suportat ca termen desemnând o acţiune organizată de orice fel, ci doar cu sens de rezultat al unui gând, al unei stări de boală, exemplu: “se manifestă de obicei”. Totuşi numeroşi vorbitori oficiali îl întrebuinţează dintr-un reflex îndelung exersat.
Face pereche cu alte cuvinte, formând expresii, mai ales în legătură cu “prilej”: “Manifestările prilejuite de cea de a zecea aniversare a ….”  sau legat de “ocazia” : “cu ocazia manifestărilor prilejuite de “
“Manifestările culturale” este o altă forma de ravagiu a acestui cuvânt, orice eveniment cât de cât, devine iarăşi ,,manifestare culturală,, sau “manifestare organizată sub egida”. Trebuie să ne ferim permanent şi de cuvântul “egida”, care are la rândul său o familie numeroasă de termeni cu sunet de lemn.