,,Acea ţară doar se joacă” Sinergia, cadenţă metafizică a lucrului bine făcut dar şi victima sigură a politizării

,,Acea ţară doar se joacă”

Sinergia, cadenţă metafizică a lucrului bine făcut dar şi victima sigură a politizării

Se vorbeşte în orice profesie despre calitatea de a fi sau nu un bun profesionist. Cel mai clar criteriu al aprecierii este cel al rezultatului. Sunt însă puţine profesii în care oamenii nu au necesare şi trepte ale comunicării, formând echipe, grupe, colective, intreprinderi, companii, direcţii, ministere, etc. Acestea au alături de rezultatul individual, al fiecărui angajat şi un rezultat global. Obiceiul conducătorilor buni de a aprecia un om, în sensul de a-şi aplica cunoştinţele cât mai competent, nu este însă legat doar de rezultatul muncii lui directe ci şi de cel al circumstanţei profesionale de a lucra singur sau de a lucra într-o echipă. Fac această apreciere, privind ,,sinergia” ce se autocrează sau nu în cadrul acelei echipe, grupe… cu plecare de la fiecare membru al acelei echipe, grupe…. Pentru a accepta existenţa sinergiei, adică a acelei energii a grupului, şi pentru a putea iniţia şi a detecta prezenţa acestui fenomen miraculos este necesar ca acel conducător să fie la rândul său un bun profesionist în acel domeniu. Acest gen de apreciere nu este întâmplător pentru că izvorul unei productivităţi reale a muncii constă în existenţa acestui mecanism, aproape metafizic, ce se instaurează în sistemul creat de cei ce îl formează.

A lucra bine într-o echipă nu are limita de măsurare doar în amabilitate, sociabilitate, comunicare, bun şimţ, corectitudine, respect, ajutorare şi o seamă de astfel de calităţi umane care, fără îndoială, au o mare importanţă. Mai există o automăsurare a calităţilor profesionale pe care o dă capacitatea de includere sinergică în grupul de profesionişti care fac o muncă împreună. Acest mister al naturii, sinergia, presupune că, din punct de vedere uman dar mai ales profesional, persoanele participante să formeze un tot care să funcţionaze singur, să funcţioneze ca şi de la sine, cu un rezultat mai mare şi mai bun decât suma rezultatelor individuale ale fiecărui membru. Este precum o orchestră muzicală ce este sincronizată şi armonizată astfel încât melodia rezultată să sune mai frumos, mai plăcut, decât oricare dintre instrumentele care o compun.

Îmi mintesc de vremea când, tânăr fiind, din cauza apartenenţei la o familie numeroasă,  în vacanţe lucram în diferite echipe de constructori şi am trecut prin toate etapele de lucru, de la cea de ajutor necalificat până aproape la cea de meşter, însuşindu-mi la un nivel cât mai intim tehnic, mai multe meserii, zidar, tencuitor, finisor, zugrav, faianţar, dulgher, fierar betonist, mozaicar. Spun ,,aproape la cea de meşter” pentru că profesia mea finală s-a dovedit a fi una ,,aproape abstractă”, aceea de energetician în producerea de energie electrică de mare putere. În fiecare echipă în care am lucrat am simţit organic, ceea ce se numeşte sinergie, acel tempou, acel sincronism armonic ce împingea echipa spre rezultate care păreau de neatins la începerea lucrării. Repartizarea sarcinilor se făcea aparent automat, pregătirea sculelor şi a lucrării, prevederea necesităţilor viitoare, trasarea căilor de urmat, al drumului critic, aplicarea prevederilor planului tehnic, întărirea unui punct întârziat, aprovizionarea cu cele necesare, prepararea igredientelor, probele înaintea aplicării, aşteptarea activă a unei faze ce necesita astfel de timpi, verificarea calităţii erau etape ce se derulau singure, într-un mod care întotdeauna mă uimea şi mă încânta. Am resimţit aceste stări uneori, când mai târziu am condus activităţi mult mai mari, ca cele ale exploatării sau reparării unor blocuri energetice din poziţia de şef de secţie sau din cea de director tehnic. Evident că un rol important, ca şi cel al dirijorului într-o orchestră, îl avea meşterul. Acesta imprima şi stabilea prin toate calităţile lui, umane şi profesionale, cadenţa lucrului bine făcut. Doar după câteva ore de muncă un meşter era capabil să măsoare calităţile fiecărui membru al echipei pe baza capacităţii lui sinergice de a se încadra sau nu în ritmul de muncă la nivelul de calitate cerut. La sfârşitul programului meşterul spunea fiecăruia dacă mai vine sau nu mai vine a doua zi la muncă neuitând să îi laude pe cei ce rămâneau. El avea un obiectiv pe care trebuia să îl atingă, avea nevoie de plusvaloare. ,,El nu se juca”. 

Politizarea este acea punere pe posturi de ,,dirijori”, în diverse profesii a unor oameni care pot avea, fără îndoială, calităţi umane deosebite, însă nu au ajuns la cunoaşterea ,,partiturii” mai bine ca oricine din acea orchestră, respectiv echipă, grupă, colectiv, intreprindere, companie, minister. Aceştia nu vor putea aduce acel sistem uman în punctul în care ,,natura singură” să creeze sinergia cea aducătoare a calităţii, a acelui lucru bine făcut. Tristeţea constă în faptul că majoritatea celor ce se îndreaptă spre politică nu au cunoscut în viaţa lor momente de a se integra într-o astfel de horă a sinergiei muncii. Ei pot fi oameni de treabă, oameni de bună credinţă, amabili, buni camarazi, dornici de muncă dar nu pot ,,invoca acest zeu al sinergiei” pentru sistemele pe care le conduc. Este de necrezut pentru politicieni că acest fenomen natural, aflat deasupra oamenilor, chiar există şi chiar are efect şi chiar aduce calitate şi cantitate, stând la baza productivităţilor mari şi al succesului oricărei activităţi umane de grup. Clasa politică nu trebuie să îşi asume conducerea nemijlocită a activităţilor ţării de la cel mai înalt până la cel mai mic nivel ci trebuie să îşi asume găsirea acelor ,,dirijori” capabili să conducă sinergic şi să îi aşeze în fruntea activităţilor ţării de la cel mai înalt până la cel mai mic nivel. Este singura cale de aducere a plusvalorii, de aducere a dezvoltării. Fără aportul sinergiei în orice sistem social de muncă nu se obţine nici un rezultat, fără a mai fi vorba de o performanţă. Nefăcând aceasta, într-un sistem politizat, într-o ţară politizată, chiar dacă se munceşte din greu şi din zori până în noapte, rezultatele cele aşteptate nu se vor arăta vreodată. ,,Acea ţară doar se joacă”.