Singurătatea primitivă

Singurătatea primitivă

Ȋn cel mai mare iureș dat de o bucurie a sa, un om ȋnchide repede ușa după el și se duce ȋntr-o ȋncăpere alăturată. El vrea să fie singur.

Se reazemă de uşă cu spatele pentru a putea răsufla ȋn siguranță. De ce se ascunde el sau de cine se ascunde? De ce acest impuls este prezent taman cȃnd se așteaptă să fie buluc de prezențe ȋn jurul său? Individul refuză ceva. Refuză acea dezordine care configurează sistemul și pe el lipit sistemului, lipit de ceilalţi oameni şi obiecte ori lucruri. Sau el nu rezistă pur şi simplu unei presiuni de bucurie. Nu crede cu totul ȋn versosimilul bucuriei lui. Este o ȋntrebare cu adevărat dificilă: de ce nu crede un om ȋn adevărul unei bucurii? Ce ȋl face să fie nesigur tocmai atunci?

Adesea personajul principal din filme recurge la această soluție aparent teatrală. Fără să o explice cumva. Nici regizorii nu ȋşi dau seama de ce aleg o astfel de scenă. Ce urmăresc! Atunci vine iubitul sau iubita sau un om de ȋncredere dar şi un duşman poate să apară și sa i se bage ȋn suflet. Discuția purtată este ȋntotdeauna ceva mai de soi faţă de mesajul general al filmului.

Ce vrea un om care simte presiunea unui pasaj de timp și se ascunde așa? Vrea conservare tocmai acum? Nu este prea departe de el ceva rău? Ȋi este teamă? De ce să ȋi fie teamă cȃnd totul este bine! Vrea liniște? Dar muzica vieţii lui şi din jurului său, cea din ȋncăperea alăturată  ȋi oferă liniște! Vrea să viseze? Vrea să asocieze momentul de bine cu destinul lui și pentru asta vrea să fie singur?

Ori este un impuls mult prea vechi ȋn ființa lui care nu ȋi dă acum pace. Ceva din pădurea primară, din care se trage, și aspiră spre noaptea ȋn care s-a temut și s-a ascuns. Ori este Dumnezeu ȋn preajma lui și ȋi cere să ȋi vină mintea la cap și să se ostoiească de atȃta pretinsă fericire?

Această trăsătură stranie a omului, singurăratea sa primitivă, nu este deloc studiată de către ştiinţele umaniste, cele ce ȋi cȃntăresc insiduos fragilitatea şi se folosesc de această fragilitate ca să exceleze ȋn găselniţe dezavantajoase lui.

Este prea mult de privit şi de ȋnţeles despre singurăratea prescrisă omului. Singurătatea primitivă, cum numesc acest sindrom complicat, este una dintre cauzele majore ale stării de neȋnţeles ce se strecoară tot mai mult ȋn sinele uman actual.