O recenzie:
,, Poetul Lucian Blaga a fost şi este cel mai important
filosof european al secolului XX”.
Geo
Săvulescu
Această afirmaţie, aşezată net pe coperta volumului al
II-lea, al cărţii ,,Lucian Blaga Filosofia prin metafore” pretinde nu numai un
adevăr pe care îl va demonstra doar viitorul gândirii ci şi o demonstraţie prezentă,
ce trebuie sa fie inclusă în paginile acestei cărţi.
Cartea este
apărută la editura VREMEA în colecţia FID, FAPTE IDEI DOCUMENTE, în anul 2012. Primul volum al cărţii a apărut în anul 2000
la editura AB ROMÂNIA colecţia FOCUL
VEŞNIC VIU.
Subiectul,
anunţat în titlu, are premisele necesare pe care se bazează afirmaţia despre poziţia
filozofului Lucian Blaga între marii filozofi ai veacului al XX-lea, cea pe
care o prezice mai sus autorul cărţii.
Relaţia dintre
metaforă şi filozofie ar părea a fi dependentă, într-o perspectiva de analiză
imediată, de chiar formaţia poetică a filozofului. Este însă, de departe,
valabilă construirea unui sistem
filozofic bazat pe ideea metaforei cu o temeinică constituţie ştiinţifică, fără
a fi obligatorie o formaţie de poet a creatorului unui astfel de sistem.
Cartea
demonstrează cele pretinse într-o formă larg ancorată în religie, artă, poezie,
muzică, medicină, psihologie, spiritualitate, ştiinţă, filozofie, societate,
istorie şi în chiar discuţia sinceră, umană, directă şi bine rostuiă a unui om
conştient de sine şi de realitatea din jur.
Medicul şi
filozoful Geo Săvulescu reprezintă o categorie cu totul specială de oameni. Acei
oameni care doresc să afle, totuşi, ceva despre consistenţa vieţii, a existenţei
omului ca şi individ care trăieşte şi care are dreptul la răspunsurile câtorva
întrebări. Ne naştem, creştem, trăim, percurgem viaţa şi la un moment dat
trecem pe un alt tărâm, cel al nefiinţei. Toate acestea par a avea un rost, dar
acest rost este opacizat de o aparenţă inconsistentă. Totuşi, ce anume transformă
actele unei vieţi din posibil doar, în obligatoriu. Din ce cauză se întâmplă în
vieţile noastre tot ceea ce se întâmplă? Ce rost au toate acestea? Probabil că
un bătrân şi autentic călugăr ar zâmbi ştiind că nu se pot găsi cu uşurintă aceste
răspunsuri pentru o viaţă reală, efectivă şi construită material. Şi că în nici
un caz, astfel de răspunsuri nu conţin cuvinte ci doar idei cooptate metafizic prin
spaţii ce nu sunt uşor accesibile în casele oamenilor, ci mai mult, prin chilii
ori prin scorburile stâncilor, făra a se lasa uşor privite.
De ce sunt aşa de
ermetic zăvorâte explicaţiile vieţii? De ce suntem puşi a trăi, a suferi sau a
fi fericiţi şi a ne întreba fără a putea înţelege explicit aceste sensuri?
Cartea reuşeşte
sa deschidă o geană de lumină optimistă asupra acestui subiect, găsind
explicaţii în subconştientul uman, în acea personanţă,
pe care a prezentat-o lumii filozoful Lucian Blaga.
Parcurgerea
paginilor cărţii nu poate fi decât o delectare pentru un cititor interesat. Munca
de a studia şi de a înţelege firele ce ţes, într-o formă globalizatoare şi
generalizabilă, întreaga gândire a filozofului Lucian Blaga, nu a fost în
zadar. A câştigat autorul cărţii, dar mai ales au câştigat cei ce doresc să
cunoască şi să-şi adauge, citind cartea, filozofia blagiană dintr-un punct de
vedere remarcabil.
Sinceritatea
scrisului cărţii este debordantă, dacă se poate spune aşa despre sinceritate.
Aici se poate.
De obicei oamenii,
după ce înţeleg un lucru îl transmit celorlaţi cu o anume zgârcenie, repetând
drumul nesigur al înţelegerii lor, pentru o asigurare, o confirmare pe care o
cer în schimb, dar adăugând şi o ambiguitate din cauza unei păreri de rău. Geo
Savulescu vorbeste despre Lucian Blaga ca şi când mii şi mii de oameni au parcurs
deja şi au adâncit opera acestuia, aşa cum dânsul a făcut-o deja, de-a lungul unei
vieţii, chemând astfel cititorul prieteneşte spre a fi curios şi pozitiv şi
pentru a afla lucruri esenţiale şi importante despre opera blagiană.
Închei redând mai
jos unul dintre ultimele pasaje ale cărţii, despre efortul de a scrie cartea şi
despre credinţa autorului:
,,Aş dori să
traduc în alte cuvinte ceea ce tot spun de destul de mult timp. Eumeros-ul nostru, parte a inconştientului
nostru, descoperit cu acest nume - inconştient- de romantici, acest om interior a lui Augustin, inconştientul
adus în clinica psihiatrică de către Freud şi de Jung, ridicat în filozofie de
Lucian Blaga, inconştientul acesta cu partea lui bună, cu umeros-ul, cu lucrarea noastră asupra lui, poate fi o soluţie care
să ne ajute să avem un suflet mai curat, să luptăm pentru a merita să fim fiii
lui Dumnezeu!
Am încercat să
folosesc doar gândul, gândul filozofic, acela ce poate pătrunde în necunoscut atât
cât poate el, adică atât cât pot eu.,,
