De ce a
meritat, cu prisosință, profesorul Gorun Manolescu premiul ,,Petre Sergescu”, 2024,
din partea Academiei Române
În ziua de 4 Decembrie, a anului 2024 profesorului Gorun
Manolescu i se decernează premiul ,,Petre Sergescu” din partea Academiei Române,
dedicat Istoriei Ştiințelor şi Tehnicii. Primeşte acest premiu pentru cartea sa:
,,Eseu despre modelul
onto-informațional-fenomenologic propus de
Mihai Drăgănescu – Arhitectura sa și caracteristicile principale”. (Ed. Paideia,
Bucureşti, 2022).
Ziua premierii,4 Decembrie 2024, are o
conotație matematică interesantă. Sunt două sute douăzeci şi doi de ani şi două
zile de la ziua în care Napoleon Bonaparte se încoronează ca împărat al
Franței. Împăratul Napoleon Bonaparte este citat la un moment dat în carte,
alături de matematicianul francez Pierre-Simone de Laplace. Trebuie spus că rolul
lui Napoleon Bonaparte în istoria gândirii, a ştiințelor şi a tehnicii a fost salutar.
Profesorul Gorun Manolescu şi-a legat viața de cea a Comitetului Român de Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii
(CRIFST) al Academiei Române, fondat, ȋn versiunea actuală, de către academicianul
Mihai Drăgănescu. Gorun Manolescu este numit
redactor şef al Revistei Noema (CRIFST) care apare sub egida a Academiei Române.
El ȋndeplineşte această funcţie între anii 2002 şi 2018. Ȋn ultimul an al
intervalului, la cererea sa, este ȋnlocuit, fiind implicat ȋn alte proiecte.
Specializat în
Informatică şi în studiul Inteligenței artificiale, profesorul Gorun Manolescu
a iubit din totdeauna gândirea în genere şi filozofia, cu precădere. A studiat
aplicabilitatea marilor teorii filozofice în segmentele principale de istorie
ale culturilor lumii, publicând mai multe cărți de-a lungul timpului. Contribuțiile
sale în această zonă de analiză a globalității gândirii, la nivelul larg al umanității,
sunt remarcabile.
Profesorul Gorun
Manolescu a fost şi un membru activ şi important al Şcolii de înțelepciune „Constantin Noica”, în perioada 2007-2022, înființată
de către medicul şi filozoful Geo April Săvulescu, 1932-2022, licențiat în
medicină şi în filozofie. O personalitate aparte în domeniul studiului
filozofic, cu dedicare în valorificarea operei blagiene. Geo April Săvulescu a
fost şi unul dintre ucenicii filozofului Constantin Noica, în perioada locuirii
acestuia la Păltiniş. Geo April Săvulescu a scris şi publicat două cărţi de
referință despre gândirea filozofică a lui Lucian Blaga, (,,Lucian Blaga -
filozofia prin metafore”, vol I, 2002 şi vol II, 2012). Şcoala de înțelepciune „Constantin Noica”a funcționat în ultimele
trei decenii, la Bucureşti, sub forma unui club de dialog şi lectură filozofică.
Având mai mulți membrii de marcă, cum ar fi academicienii Nicolae Alexandru Breban, Alexandru Surdu, Nicolae
Popescu, iar din diasporă, prof. Constantin Virgil Negoiță (coautor împreună cu
Dan A. Ralescu a lucrării celebre "Mulțimi şi logici Fuzzy") şi prof. Nicolae Balotă.
Din țară, profesori şi cercetători: Ion Ianoşi, Paul Flondor, Angela Botez,
G.G. Constandache, Ana Bazac, Cătălin Ioniță, Bulz Nicolae, Gorun Manolescu,
Dan Psatta, Ion Macri, Nicolae Florean Pinte şi alții. Întâlnirile aveau loc
fie la Bucureşti, pe strada Căderea Bastiliei, 32, unde îşi avea reşedința
permanentă medicul Geo April Săvulescu, fie pe drumul dintre Bucureşti şi
Clinceni unde îşi avea reşedința de vară. Pe lângă întâlnirile obişnuite, aici
se organizau şi întâlniri punctuale. Aşa a avut loc întâlnirea dintre Gorun
Manolescu, Geo Săvulescu, Nicolae Florean Pinte şi filozoful Alexandu Surdu.
Atunci Nicolae Florean Pinte şi-a prezentat Teoria Speciilor Informaționale (TIS)
şi Codul liniar, două descoperiri ştiințifice extrem de importante, care stau la baza a numeroase aplicații tehnice
actuale. Dând înapoi cele două decenii ce trecuseră cu repeziciune de când a
apărut TIS, amânarea publicării celei de a treia şi a celei de patra carte
despre TIS, este un lucru pe care profesorul Gorun Manolescu îl regretă şi îl
vede ca neproductiv şi de neînțeles. Subiectele
întâlnirilor, expunerile şi dialogul specifice acestei şcoli de filozofie
merită să fie adăpostite într-o carte, pentru că aparțin de acum istoriei
filozofiei româneşti. Ar fi, poate, la fel de important ca şi efortul meritoriu
al scrierii acestei cărții care face obiectul prezentării noastre, o faptă pe
care doar profesorul Gorun Manolescu a putut-o împlini. Mai adaug
un lucru. Prietenul foarte apropiat al profesorului Gorun Manolescu, medicul şi
filozoful Geo April Săvulescu, un om de o mare inteligență şi capacitate de gândire
şi înțelegere, a visat în acelaşi spirit la o împlinire a filozofiei româneşti.
A visat la o readucere în actualitate a operei lui Lucian Blaga. Îşi dorea ca
ideile sale, cele din Trilogia cunoaşterii, Cunoaşterea Luciferică în special,
cea care pune bazele cercetării ştiințifice, să fie valorificate în mod real de
către actuala societate românească.
Ideile cărții
premiate de către Academia Română nu pot fi simple, având în vedere
complexitatea acesteia. Cu atât mai mult referințele la teoria modelului onto-informațional-fenomenologic (OIF) propus de
către Mihai Drăgănescu. Folosirea de cuvinte
cât mai simple, pentru a descrie înțelesuri complicate, îi este necesară unui
articol, ca al celui de față, destinat cu precădere marelui public. Profesorul
Gorun Manolescu a reuşit şi acest lucru în cartea sa, folosindu-se de talentul
său literar, adăugat cunoştințelor şi erudiției.
Ființa, adică esența
noastră omenească, este destinația întregului demers al acestei cărţi, Ființa ca
ajungere fenomenologică, împinsă de informația pură, situată în lanțul unor
zone categoriale profunde este mai greu accesibilă cititorului obişnuit. Cu
atât mai mult, este meritul cărţii pentru că o face fără să coboare ştacheta valorii expunerii.
Travaliul
profesorului Gorun Manolescu, documentarea şi asamblarea întregii expuneri a eseului
a durat mai bine de două decenii.
Pentru a transfera
cititorului ideea despre acel spațiu/câmp pe care îl descrie teoria modelului drăgănescian,
profesorul Gorun Manolescu face paşii mici ai înțelesului minții pe o cărare
greu de intuit dar vizibilă şi citibilă. În primul rând este necesară
explicarea particulei lingvistice ,,orto” cea pe care a ales Mihai Drăgănescu
să o folosească pentru a desemna fondul prin care se revarsă ,,informateria” în
spațiul pe care îl umple apoi materia, născând lumea noastră, constant şi
perpetuu. Această lume fizică, a fizicului vizibil, adică a unei prezențe percepute
de către om sau de către un aparat, a lumii materiale/energetice. Trecerea de
la lumea fizica adâncă la ,,fizică”, un concept ideatic, ne poate servi pentru
a pătrunde cu mintea în ştiințele naturii. Pasul următor este cel al
metafizicii. Metafizica este o opțiune a cunoaşterii realității, între cea
teologică şi cea paralelă fizicii, aflată în structura sau în spatele relativ al
fundalului cețos al realității.
Revenind la
cele trei cuvinte cheie ce formează numele modelului, analizând ideea
cuvântului ,,orto” se ajunge la sensul unei spuse prestabilite a autenticului. Ideea
,,orto-discursului”, atestată documentar, a fost pronunțată pentru prima dată chiar
de către Isus, cu sensul lui ,,Adevărat,
vă spun vouă…”. Aici sensul lui ,,orto” este, probabil, cel mai apropiat de cel
al intenției academicianului Mihai Drăgănescu. Semnificația particulei ,,orto”
se regăseşte şi în relația orto-doxa, adică adoptarea unei orientări, unei conduite
drepte a unei credințe, cu sensul de adevăr. Dar şi orto-grafia, adică scrierea
corectă, cea conformă unor reguli, este prestabilirea ordonată şi activă a
înşiruirii unor semne scrise.
Ortofizica,
fizica cea adevărată sau fizica cea din spatele fizicii cunoscute, este cea
care naşte, ordonează, determină şi împlineşte fizica pe care o cunoaştem. Suntem
obişnuiți cu ,,materia categorie”, ca obiect comun al filozofiei şi al ştiințelor.
De la materia cu aspect fizic şi energetic avem de parcurs nişte ante paşi
pentru a ajunge la ,,informaterie” şi la ,,ortofizică”, adică acea cale de producere
a informației din care se frământă apoi amestecul de informație, energie şi substanță
pe care noi îl numim acum realitate.
Dacă termenul
,,onto” face referire la ființă atunci termenul ,,orto” face referire la
resursa materiei primordiale, nelipsite, a ,,informateriei”, ca leagăn prim al
aceleaşi ființe. ,,Ortofizicul conţine informaţii-fenomen, cu structuri flue,
instantaneu schimbătoare… de natura unui câmp energetic material-specific numit
„informaterie”, care apare în tranşe finite.”(citat din carte)
Mergând mai
departe în raționamentul formării materiei, Mihai Drăgănescu introduce noțiunea
de ,,lumatie”. ,,Lumatia” este materia neformată, latentă, aflată în
profunzimea lumii, cea care în contact cu ,,informateria”, modelează
informațional viitoarea materie, viul şi neviul, existentul şi inexistentul, cunoscutul
şi necunoscutul.
Chiar dacă
ipotezele originale şi uluitoare ale gânditorului Mihai Drăgănescu sunt încă
departe de a putea fi verificate ştiințific, ideile aferente acestui discurs
filosofic rămân valabile şi sunt încă foarte posibil verificabile în viitorul
ştiințelor avansate, cele de frontieră. Nu sunt, şi nu pot fi date la o parte
pentru că se mulează pe tot ceea ce ştiințele actuale clasice au descoperit, descoperă
şi, foarte probabil, vor descoperi. Importanța acestui model rezidă din
determinările informaționale ce se pot ataşa acestui fenomen de formare a
materiei. Modelul nu este unul neapărat teologic, căutător al ființei devenite,
ci unul complex metafizic, al ființei pre-existente şi devenite, adică un model
acordabil cercetării ştiințifice.
Ancorarea
sistemului drăgănescian în diverse izvoare ale filozofiei îi aduce, din partea filozofului
Gorun Manolescu, un sprijn autentic şi o trasabilitate viitoare benefică.
Începând cu viziunea aristotelică a ființei şi ajungând la previziunile lui
Kant şi Husserl şi aplecările lui Heidegger asupra ființei, prin prisma
modelului ontic se dezvoltă ideea de imaterialitate primă a izvorului lumii, de
transfer de adevăr de la cauză la efect şi de la logos la ființă.
Conceptul
ortofizic de substanță imaterială sau substanță fără de materie, demonstrat
temeinic de către Gorun Manolescu, folosindu-se de relația de calcul a energiei
descoperite de către Albert Einstein, este pe atât de vechi cât este şi extrem
de nou în ştiințe. Fotonul nu are o masă de natură materială ci o masa
rezultată dintr-o concentrare de energie. Ceea ce este fundamental diferit de
ideea că unele subdiviziuni ale particulelor mai mici decât un foton nu ar fi
substanțe, dacă nu ar conține materie. Acestea conțin acea ,,informaterie” pe
care o prevede şi o prezice Mihai Drăgănescu. De ce este acest lucru important
pentru viitorul ştiințelor? Pentru că abordarea informaterială a substanței,
legate energetic şi codificate informațional până la cea mai mică particulară
elementară posibilă, chiar nedescoperită încă, schimbă înțelegerea şi descrierea
comportamentului acestor particule. Adică ar schimba benefic dezvoltarea şi
înțelegerea teoriei cuantice. Tentative şi intuiții de acest gen au existat de
la filosofii stoici şi până astăzi. Chiar şi la filozofii români, pe care Mihai
Drăgănescu îi recunoaşte: Ioan Petrovici, Constantin Rădulescu-Motru, Florian Nicolau, Nicolae
Paulescu, Eugen Macovschi, Alexandru
Surdu la care se adaugă filozoful David Bohm, unul
dintre apropiații lui Robert Oppenheimer, cel care a adus contribuții majore la
fabricarea bombei atomice şi nu numai.
David Bohm
propune o ,,Teorie ontologică” înaintea lui Mihai Drăgănescu, ca pe o formă nouă
a teoriei cuantice, a unor realități subiacente mult mai flexibile şi mai nedeterministe
decât se credea în secolul trecut. Teoria lui Bohm nu este încă epuizată cum nu
este epuizat nici modelul ontologic al lui Drăgănescu. Fizicianul şi gânditorul
David Bohm, a avansat şi idei despre conştiință şi gândire, fiind, pe undeva,
un precursor al gândirii lui Mihai Drăgănescu.
Mihai
Drăgănescu nu exclude o valență teologică a modelului său, în condițiile în
care ființa umană are acces, în măruntaiele informateriei, la comuniunea cu o Conştiinţă Fundamentală, oarecum asimilabilă divinului.
Căutările
febrile ale lui Mihai Drăgănescu pentru înțelegerea adâncă a informației se
precipită în ideea fenomenologică, a unei informații fenomenologice, dar care
vizează un joc complex al alăturării semnificațiilor, până la implicarea matematizată
a semanticii. Apropierea informației de o măsură entropică a relațiilor şi
interdependențelor cuantice dintre părți, pare a fi posibilă. Însă, trebuie
menționată lămurirea noțiunii de ,,informație” care este încă în curs în filosofie
şi în lumea ştiințifică şi va mai fi multă vreme.
În ultima parte
a cărții se pun față în față, printr-o strădanie exemplară a lui Gorun
Manolescu, modelul ortofizic (O)F) al lui Mihai Drăgănescu şi modele comparabile
ale lui Kant, Huserl şi Aristotel. Rezum anumite idei, reprezentative, fără a
intra în detalii. Din apriorismul insistent al lui Emmanuel Kant filozoful
distinge multiplicarea ideii de anterioritate prin nivele mereu noi, ceea ce îi
permite, în cele din urmă, să propună un anume nivel al materiei prin modelul
său numit ,,nivel orto-fizic”. În ceea ce priveşte partea fenomenologică a
modelului orto-fizic, gândirea lui Edmund Huserl are o importanță aparte,
legată de acea ,,conştiință pură” pe care acesta o poziționează ca fenomen
ultim, pe care însă, Drăgănescu îl prelungeşte curajos şi temerar în zona
orto-fizicului. Pentru aportul aristotelic filozoful utilizează fondul primar,
nealterat de modernitate, al ideilor lui Aristotel. Şi descrie ortofizicul ca
pe un câmp de energie cu valențele de substanțialitate ale unui alt fel de
spațiu, cu neajunsul unei instantaneități temporale, care nu ne este proprie
minții umane sau gândirii.
Ceea ce face profesorul
Gorun Manolescu cu această carte se poate rezuma astfel. Primeneşte şi aduce în
actualitate, prin contribuții evidente, modelul
onto-informațional-fenomenologic al mentorului său, filozoful Mihai
Drăgănescu. Aşează în întregul filosofic, dar şi ştiinţific actual, şi
acordează la prezent toate ideile lui Mihai Drăgănescu, legate de modelul său.
Nu se îndoieşte nici o clipă că valoarea acestui model este reală şi este convins
că, în cele din urmă, se va ajunge în marea lume ştiințifică la valorificarea
acestui sistem. Este motivul pentru care în titlul acestui articol se vorbeşte
şi despre ,,prisosință” la adresa meritelor profesorului Gorun Manolesc, în
termeni de capacitate şi de efort, de perseverență şi cunoştință de cauză. Dar
şi de un sincer patriotism, fără a considera acest lucru o exagerare. Şi
aceasta deoarece darul oferit de Mihai Drăgănescu trebuie cu certitudine
cunoscut şi discutat şi dincolo de graniţele țării noastre.
Faptul că
filozoful Mihai Drăgănescu are printre admiratorii săi şi un astfel de discipol,
este o laudă şi la adresa ,,omului” care a fost cu adevărat marele filozof şi
om de ştiință, pe acest pământ! Am fost foarte bucuros să aflu de la profesorul
Gorun Manolescu despre intenția sa de a publica cât mai curând o nouă ediție a
acestei cărți, cu noi conținuturi la fel de importante şi de actuale.
Cornel Mărginean,
membru al ,,Şcolii de
înțelepciune Constantin Noica”, 2010-2022
