,,Fără doar şi poate” sau ,,Fără dar şi poate”? - II

Aceste text a fost scris ca şi comentariu la textul: ,,Fără doar şi poate” sau ,,Fără dar şi poate”?

Vă spun ,,La mulţi ani”, chiar dacă mă adresez doar unui cod, ,,ch”, acest cod are în spate un om căruia îi doresc toate cele bune. Intelectual, nu-i de ici de colo, să te intereseze acest amănunt şi să îl trimiţi unuia care a scris cândva un text despre acest amănunt al limbii: http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/fara-dar-si-poate

Limba este o chestiune la fel de ştiinţifică pe cât este şi de sufletească, nu scriu spirituală. Atât de încâlcită încât cred că este cel mai sigur loc unde se poate vedea partea ,,sacră” a oamenilor. Totul, dar absolut totul, este depozitat în limbă. Cea mai emoţionantă lumină din om dar şi cea mai murdară.

Am citit cu repeziciune articolul pe care l-aţi indicat şi m-am trezit apoi că am început anul 2017 cu o cercetare documentară asupra expresiei ,,fără doar şi poate”. Am căutat şi citit şi referirile din articol legate de utilizarea defectuoasă a expresiei.

Cred că problema se ridică la nivelul unui terţ ideatic, inclus aici. Adică nu are atât de mare importanţă o variantă sau alta, pentru că expresiile sunt ca şi nişte mici muzici pe care oamenii, oricum, le receptează ca şi cum ar fi nişte zâmbete ori încruntături ale interlocutorilor. Aceste nuanţe ţin de o nevoie de claritate logică pentru cei care spun ,,dar” în loc de ,,doar” şi o fac pentru ei, nu pentru a schimba limba. 

Nu pot să nu fiu de acord cu demonstraţia din articol cu privire la originea expresiei şi la faptul că dezacordul care se resimte este datorat modificărilor de înţeles ale cuvintelor ce au survenit în două secole, cele ce au trecut de când a fost creată expresia. Se susţine faptul că sensurile iniţiale ale cuvâtului ,,doar” erau cele de incertitudine şi posibil iar sensul restrictiv al cuvântului ,,doar” este recent şi nu a fost cunoscut de cei care au fabricat expresia. Din acest punct de vedere contribuţia acestui articol asupra dilemei este salutară şi sunt bucuros să aflu aceste lucruri despre cuvântul ,,doar”. 

Întrebarea terţă, inclusă, se referă la altceva:

 - Cine face limba?

Înterbările imediate vor fi:

- Poporul sau Academia?  - Scriitorii sau Universitarii?

Cred că aceste întrebări sunt greu de lămurit dar m-am ales cu ele...

O întrebare ajutătoare şi similară este:

- Cine naşte copilul?

Cu subîntrebarea firească:

-Mama sau medicul de gardă?

Surpriza vine din faptul că nici unul: Mama este cea care participă nemijlocit la naştere iar medicul este cel ce asistă nemijlocit la naştere. Dar cel care se naşte, singur şi în sinea lui cea mai deplină este copilul.

Nu este posibilă o naştere din afară ci doar una din interior (în care cel singur iese la lumina zilei - el vrea, el porneşte şi el este ajutat să ajungă).

Aşa se petrec lucrurile şi cu limba. Oamenii (poporul) o vorbesc pentru că au nevoie de comunicare iar teoreticienii o îngrijesc pentru că asta le este profesia (chiar şi pasiunea uneori) dar nimeni nu are acces la fabricarea cuvintelor. Locul unde se crează cuvintele, expresiile, înţelesurile, semnificaţiile, etc este un fel de nor aflat deasupra lumii dar datorat fiecăruia şi tuturor în acelaşi timp, o sinergie uriaşă, naţională, din care se coagulează pic cu pic ceea ce devine apoi limba vorbită, recte limba literară după şlefuire şi cea oficială după spălare şi apretare. Toate influenţele, cauzele, conjuncturile, înnoirile, dezvoltările, inovaţiile, justificările, aparenţele şi încă o sumă mare de criterii se amestecă în acest creuzet uriaş şi în urma fierberii ies cuvinte noi ori modificate pe care nu le poate opri nimeni.

De aceea dreptatea cred că este pe la mijloc.

,,Fără doar şi poate" îşi continuă viaţa sa istorică încă multă vreme iar ,,fară dar şi poate” nu poate fi oprit şi apare în limbaj, folosit: de la doctorul în ştiinţe la simplul individ social. Motivele invocate pentru a critica prezenţa expresiei ,,fără dar şi poate”, în favoarea vechii expresii ,,fără doar şi poate” sunt chiar cele ce vor face să trăiască pe mai departe ambele expresii. Dacă îi găsesc articolului scris, cel la care m-aţi trimis să îl citesc, frumos şi elegant şi documentat, poate puţin prea sigur de sine, o fisură mică, aceasta este, cea care generalizează situaţia şi obligă la această reflexie pseudoştiinţifică, desigur dezbătută în lumea lingviştilor de multe secole, despre cine stă în spatele limbii, oul sau găina?  (Se apreciază filozofic şi se ştie că găina nu este altceva decât drumul de la un ou la un următor ou, ceea ce pune pe gânduri pe oricine.)

Limba încă uimeşte cu faptele ei, uneori inexplicabile, revoltătoare pentru cei care o îngrijesc. Dar prezente şi ireversibile. 

(Vă mulţumesc pentru prezenţa pe blog. Acum îmi dau seama ca în anul 2016 nu am postat nici măcar o literă. Nu este ceva cu care să mă laud.

Voi posta acest text şi la comentariile textului, ca şi un fel de răspuns, dar şi ca text de sine stătător cu denumirea: ,,Fără doar şi poate” sau ,,Fără dar şi poate”? II)

,,Fără doar şi poate,, sau ,,fără dar şi poate,, ?

De când am auzit pentru prima oară această expresie mi-a rămas în minte, mai mult intuitiv,  contra-sensul dintre înţelesul cuvântului ,,doar” şi cel al înţelesului cuvântului ,,poate”.

 Când se apelează la această expresie? .. ,,Fără doar şi poate,,

Atunci când se fac asigurări asupra ideii că nu există o altă cale de mers sau nu se găseşte uşor o altă cale, la fel de sigură. Mai mult spus, pe calea pe care se va merge lucrurile sunt evident în ordine.

Pe lângă faptul că am auzit expresia în limbajul curent, am găsit-o folosită şi în literatură sau în lucrări tehnice scrise.

Cuvântul ,,doar,, are una dintre explicaţii în DEX dată prin expresia ,,fără doar şi poate,, adică ,, fără nici o urmă de îndoială,, sau ,,neapărat,,. Pe de altă parte explicaţia sensului cuvântului în DEX este bazată pe ,,cumva, oare, oarecum, poate, sensuri îndepărtate de precizia dată expresiei.

Cuvântul ,,poate,, este sinonim cu ,,posibil, probabil, pesemne, păsămite,,.

Recent am citit un articol al doamnei Ileana Vulpescu în care se precizează faptul că expresia ,,fără doar şi poate,, este folosită în mod eronat, deoarece forma sa iniţială şi corectă este ,,fără dar şi poate,,.

Excluderea categorică prin ,,fără,, a lui ,,doar,, şi al lui ,,poate,, pare la prima vedere în ordine pentru a scoate în evidenţă neechivocul necesar a fi spus.

Privind, însă, cuvântul ,,dar,,  comparativ cu ,,doar,, în relaţile dintre cuvintele ,,dar/poate,, şi ,,doar/poate,, aceste relaţii sunt diferite. Pare mai plauzibilă greutatea relaţiei ,,dar/poate,, în a exprima ideea finală a expresiei puse în discuţie.

Auzind expresia spusă aşa : ,, fără dar şi fără poate,, transmiterea ideei de ,,fără nici o urmă de îndoială,, pare firească. Simplificarea ,,fără dar şi poate,, presupune o anumită greutate în a fi ascultată, dar nu duce la sesizarea unei discrepanţe ideatice, aşa cum se întâmplă în cazul ascultării expresiei ,,fără doar şi poate,,.

Cum de s-a strecurat în DEX, totuşi, o astfel de aproximaţie?  Între ,,doar,, şi ,,dar,, este o distanţă sesizabilă.

,,Doar,, vorbeşte despre o condiţionare asupra neechivocului mai nuanţată decât vorbeşte ,,dar,,. Tocmai acest grad diferit de nuanţare face ca sensul lui ,,dar,, să fie mai adecvat expresiei decât sensul lui ,,doar,,.

Nu ştiu ce documentare are doamna Ileana Vulpescu asupra a ceea ce a afirmat privind corectitudinea lui ,,dar,, în raport cu ,,doar,,. Eu îi dau crezare. Nu pentru că este o personalitate în domeniu sau pentru calităţile de scriitoare, ci pentru că orice vorbitor atent al limbii române poate cântări şi poate distinge situaţia singur.